O vizită in lapidariul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova ne-a surprins prin (re)găsirea colecției de ornamente sculptate in piatră ale ctitoriilor cantacuzine de la Măgureni și Mărgineni, scoase la lumină in primul sfert al secolului al XX-lea de Comisiunea Monumentelor Istorice. Capiteluri cu motive zoomorfe, un balustru intruchipand un „curios tip de tătar”, precum și alte fragmente arhitecturale impodobite cu decoruri vegetale variate alcătuiesc un vocabular ornamental care va particulariza ramura cantacuzină a artei brancovenești. Distanțandu-se de o abordare stilistică, analiza noastră se focalizează asupra acestor elemente din perspectiva imaginii-obiect, a funcționalității pe care imaginea și suportul său o indeplinesc, atat in economia spațiului construit, cat și in cadrul unui circuit al diferitelor tipuri de suporturi. Supusă unei analize seriale, viața dinamică a ornamentului ne oferă indicii despre o „comunitate a gustului”, altfel dificil de conturat in lipsa unor referințe concrete. Considerate pierdute in literatura de specialitate și irecognoscibile iconografic datorită deteriorării materialului pe parcursul anilor, aceste elemente decorative provenind deopotrivă de la palate și biserici răman in continuare martore vizuale importante ale interferențelor culturale din Țara Romanească in a doua jumătate a secolului al XVII-lea.