Educaţia individului nu are loc intr-un mediu inchis, rupt de societate. Mai ales in trecut, procesul de educaţie avea loc pe fundalul cultural al societăţii tradiţionale. Şi actualmente, cand ni se pare că facem parte dintr-o societate modernă, tradiţia rămane in continuare fundalul ce prevalează, in mod special, datorită capacităţii sale de conservare in domeniul mentalității. Educaţia poate fi definită ca un proces de influenţă sugestivă, sub acţiunea căruia se obţin stări ale subconştientului, a căror totalitate determină ulterior conduita individului. Efortul este orientat spre formarea unor deprinderi care să-i asigure acestuia capacităţi creative, axate pe un anumit sistem de valori, conforme cu opinia publică, specifică unei perioade istorice concrete. Considerăm că mecanismul de bază pentru realizarea procesului educaţional in mediul tradiţional (persistent parţial şi in prezent) constă in interacţiunea categoriilor de varstă. Anume categoriilor de varstă superioare le revine funcţia de a proiecta asupra categoriilor de varstă inferioare imaginea reală, inglobată in conceptul de om şi cel de veac de om, acceptată de cultura etnică, cu pragurile sale de trecere, cu statutul ce i se atribuie individului odată cu depăşirea fiecărui prag şi schimbările implicite in concomitenţă cu trecerile respective. Investigaţia abordează aspectul tradiţional al categoriilor de varstă şi al corelaţiei dintre ele, precum şi interacţiunea intre aceste fenomene şi comunitate in ansamblu: influenţa formativă a colectivităţii asupra individului prin intreg sistemul său de tradiţii, şi invers, forţa de dăinuire a neamului prin totalitatea destinelor tuturor celor care il reprezintă.