Pană in 1934, cand Romania a recunoscut Uniunea Sovietică, la București a continuat să lucreze Misiunea Diplomatică Rusă in frunte cu S. A. PoklevskiKozell, numit in lista corpului diplomatic ca Ministru plenipotențiar al legațiunii ruse. Refuzand să conlucreze cu noul guvern sovietic, diplomații Rusiei țariste au creat un Consiliu de ambasadori care a determinat direcțiile și sarcinile activității in emigrație a Misiunilor diplomatice vechi. Considerată cea mai necesară, problema refugiaților și apărarea intereselor lor in țările emigrației a introdus schimbări esențiale in activitatea misiunii diplomatice la București. Atribuirea obligațiilor de consulat, precum și a funcțiilor de reprezentanță a comisarului principal pentru refugiații in Romania, a complicat considerabil lucrul zilnic. „Ocrotirea cetățenilor Rusiei și reprezentarea lor față de autoritățile romane” au fost legate de prezentarea cerințelor pentru angajare la muncă, de regularea situațiilor de drept, de eliberarea, prelungirea și schimbarea pașapoartelor Nansen, eliberarea vizelor pentru migrare in alte țări și permiselor pentru intrarea și reședința in Romania a emigranților ruși; acordarea ajutorului material și sprijinului pentru adăpostirea in sanatoriile și azilurile refugiaților, aflați in Vechiul Regat; acordarea ajutorului bicericii unice ruse. Documentele păstrate la Arhiva de Stat a Federației Ruse, corespondența vastă cu persoane particulare și instituțiile de stat dovedesc rolul important al misiunii diplomatice in viața emigrației ruse din Romania. O semnificație importantă in această activitate de succes a avut șeful departamentului diplomatic S. A Poklevski-Kozell, care după inchiderea misiunii a activat in calitate de reprezentant al Oficiului Internațional „Nansen”.