Comunicarea prezintă analiza registrului de atitudini și comportamente consemnate in cultura populară din Basarabia la finele secolul al XIX-lea – finele secolului al XX-lea prin abordarea funcției, rolului și semnificației rudeniei spirituale din nășie – instituție fundamentală in organizarea comunității tradiţionale romaneşti. Cercetarea nășiei in contextul transformărilor sociale, ideologice/politice, economice din această perioadă relevă dinamica mutațiilor culturale și dilemele comunităților locale in efortul de perpetuare a identității și interacțiunea cu provocările modernizării. Instituția nășiei a fortificat, adesea, identități de neam, iar nașii de cununie, in această perioadă, ajung să fie aleși cu desăvarșire numai dintre rudele apropiate. Evident, intr-un context cultural vitreg tradițiilor și obiceiurilor ancestrale, sistemul de inrudire spirituală din nășie și-a elaborat propriile strategii de perpetuare, adaptate necesităților sporite de solidaritate și comuniune ale societății aflate in plină modernizare.