Ansamblul arheologic din sec. XIV de la Costești-Garlea (r-nul Ialoveni) reprezintă unul dintre cele mai importante complexe medievale din spațiul pruto-nistrean. Așezarea din lunca raului Botna și cetatea de la nord de orașul medieval au fost introduse in circuitul științific in anul 1924 de istoricul Ștefan Ciobanu. Primele săpături la Costești le-a efectuat in anul 1934 Teodor Porucic. Investigații arheologice de suprafață in perimetrul fortificației de pămant de la Costești-Garlea și al zonei aferente au fost intreprinse in primul an postbelic de arheologul G.D. Smirnov. Cercetări perieghetice a mai realizat in anul 1950 G.B. Fedorov. Anumite precizări privind intinderea și incadrarea cultural-cronologică a ansamblului arheologic de la Costești-Garlea au fost aduse prin cercetările lui Em. Rikman in anul 1954, efectuate atat in așezarea urbană, cat și la cetatea de pămant. O cercetare arheologică de suprafață a realizat in anul 1956 N. Chetraru. Un loc aparte in cadrul investigațiilor de la Costești il ocupă săpăturile și perieghezele intreprinse de L.L. Polevoi in anii 1957 și 1959. Autorul a prezentat rezultatele cercetărilor in două rapoarte științifice, cateva articole și intr-o monografie. In anul 1978, E. Abazova a reluat săpăturile arheologice in așezarea din sec. XIV de la Costești-Garlea. Cercetătoarea a continuat investigațiile și in anul următor, acestea fiind desfășurate atat in sectorul meșteșugăresc, cat și in lunca Botnei. Săpături arheologice de salvare au mai fost executate in orașul medieval de la Costești in anul 1993 de N. Telnov și T. Reaboi. Cercetări arheologice mai extinse au fost efectuate in anul 2005 de N. Russev și A. Gorodenco, dar rezultatele lor au rămas nevalorificate. Cele mai recente investigații arheologice in așezarea medievală de la Costești-Garlea au fost intreprinse in anul 2016 de Agenția Națională Arheologică. Astfel, in perioada cuprinsă intre anii 1934 și 2016, la Costești au fost organizate in total nouă campanii de săpături arheologice. Toate aceste cercetări insă au avut mai mult un caracter de salvare, axandu-se pe explorarea complexelor afectate de alunecările de teren sau de diferite lucrări de excavare a solului.