Așezarea eneolitică tarzie Branzeni III-Țiganca a fost cercetată pe parcursul mai multor campanii in anii 1970-1975. Ca urmare, a fost descoperit un bogat și variat material arheologic, printre care și 13 statuete antropomorfe (una intreagă, una intregibilă și 11 fragmentare). Piesele mai expresive au fost incluse in circuitul științific iniţial prin intermediul unor publicații preliminare, apoi de sinteză, restul rămanand inedite. Statuetele sunt lucrate din pastă fină şi arse oxidant la gălbui-roșiatic. Sub aspect morfologic, au capul circular şi corpul zvelt, nasul este redat printr-o carenă, ochii prin perforații, brațele – prin amorse perforate, sanii prin proeminențe mici și șoldurile prin proeminențe perforate. Fesele sunt proeminente, picioarele unite, iar pliurile inghinale, individualizarea picioarelor şi talia – marcate prin incizii. Statueta intregibilă a fost realizată intr-o manieră realistă, redată in poziție semișezandă, avand umerii largi, corpul drept, lărgit in regiunea bazinului. Capul este modelat realist, cu nasul masiv, carenat, iar gura – prin impunsături; urechile sunt perforate transversal. Partea superioară a capului este prevăzută cu cinci orificii transversale care reprezintă, probabil, coafura sau acoperămantul de cap. Exemplarul are sanii redaţi prin două pastile mici de formă circulară. Mainile sunt intinse inainte. Printr-o linie incizată este marcat braul, sexul – printr-un triunghi, iar picioarele modelate despărțit. Din punct de vedere morfologic și stilistic, plastica antropomorfă de la Brinzeni III-Țiganca are analogii in descoperirile din necropola de la Ofatinți. Ponderea mică a acestei categorii in așezare, precum și răspandirea mai largă in cadrul necropolei ar reprezenta un indiciu al importanței statuetelor antropomorfe in comunitățile eneolitice tarzii din silvostepa pruto-nistreană.