Această categorie de arme, pentru perioada in discuţie, este reprezentată de arcul cu săgeţi, mărturie a existenţei căruia sunt varfurile de săgeţi ce sunt găsite frecvent aproape in toate aşezările getice, atat in cadrul săpăturilor arheologice, cat şi in timpul cercetărilor de suprafaţă. Toate piesele cunoscute pană in prezent ca provenind din aşezări getice sunt din bronz, cu trei aripioare sau in trei muchii, numite de tip scitic, dat fiind faptul că din punct de vedere morfologic ele pot fi atribuite diverselor varietăţi de forme din cadrul tipurilor specifice seturilor de tolbă din complexele funerare scitice. Analiza in detaliu a varfurilor de săgeţi descoperite in aşezările getice ne arată că majoritatea absolută a acestor piese corespund tipurilor şi variantelor caracteristice pentru seturile de tolbă scitice din cel de-al patrulea grup cronologic, conform clasificării elaborate de A. I. Meljukova (1964), incadrat larg in limitele sec. IV–III a.Chr. Faptul că unele varfuri de săgeţi din aşezări au fost descoperite in complexe datate prin importurile greceşti in limitele mijlocului-sfertului trei al sec. IV a.Chr. ne-a impus să revedem artefactele in baza cărora A. I. Meljukova a stabilit limitele acestui grup cronologic. In opinia ei, cel mai timpuriu complex in acest grup este considerat mormantul lateral din tumulul scitic regal de la Soloha, iar cel mai tarziu este tumulul regal de la Alexandropol. Conform unor elaborări mai noi, materialul amforic din primul complex, de la Soloha „lateral”, dă o datare in jur de anii 380 a.Chr., iar cercetările recente asupra tumulului de la Alexandropol, in baza materialului amforic, permit datarea lui in sfertul trei al sec. IV a.Chr. Aceste limite cronologice se impun şi pentru piesele descoperite in aşezările getice din silvostepă.