Este cunoscut faptul că in a doua jumătate a sec. III a.Chr., respectiv in LT C1b, in spațiul carpato-nistrean s-au produs un șir de transformări de ordin social, economic, politic și etno-cultural, care au avut drept rezultat, in primul rand, delimitarea a două aspecte arheologice distincte. Astfel, pentru perioada cuprinsă de la sfarșitul sec. III și pană in ultimul sfert al sec. I a.Chr., pentru regiunile centrale și de nord ale Moldovei sunt caracteristice siturile culturii Poienești-Lucașeuca, iar pentru sudul spațiului est-carpatic, in sec. II a.Chr. – I p.Chr., tipice sunt siturile de habitat – fortificațiile de tip dava, așezările deschise – și necropolele de mici dimensiuni atribuite culturii geto-dacice clasice. Intrucat problema originii și atribuirii etno-culturale a vestigiilor de tip Poienești-Lucașeuca trezește incă, in literatura de specialitate, discuții in contradictoriu, ne-am propus să abordăm acest aspect in cadrul comunicării.