In ultimul timp, o atenţie tot mai sporită se acordă problemelor ce ţin de peisajul cultural – Kulturlandshaft al diferitor comunităţi umane, inclusiv cel arheologic. Fiind un produs interdisciplinar (arheologie, geografie, etnologie, ecologie etc.), această direcţie are ca obiect de studiu analiza şi explicaţia relaţiei om-natură, impactul reciproc dintre cadrul natural şi componentele culturii materiale, abordandu-se interdependenţa om-natură-spaţiu. Pentru tracii septentrionali este necesar de stabilit structura acestuia şi condiţiile apariţiei elementelor de habitat. Acest deziderat poate fi elucidat prin studiul unei comunităţi şi/sau, mai complex, prin abordarea conţinutului unui „cuib social”. In cadrul acestora se evidenţiază cate o cetate-centru, in jurul căreia mai gravitează cateva obiective fortificate şi un anumit număr de aşezări rurale. In prezent este dificil de a determina exact configuraţia (arealul, ierarhia politică şi socială) acestor structuri, deşi este posibilă abordarea problemei la general. Pentru structurile primare – comună, izvoarele scrise menţionează că acestea lucrau impreună pămanturile care le aparţineau. In unele cazuri s-au semnalat indicii care demonstrează existenţa gospodăriilor individuale de langă casă (Alcedar-La Cordon). Ocupaţia de bază a populaţiei era agricultura şi creşterea vitelor. Evident, acestea necesitau anumite condiţii naturale şi morfologice favorabile, care erau aici din belşug: pămanturi arabile, păduri, locuri de păşunat, surse acvatice, la care se adaugă clima moderat continentală. In privinţa mediului ambiant intracomunitar, este semnalată prezenţa gropilor menajere de pe langă case. Cu siguranţă, cele din interiorul locuinţelor aveau altă destinaţie, deşi conţinutul multora dintre ele lasă loc de rezerve.