Încă de la înfiinţarea ei, Comunitatea Europeană a urmărit interconectarea sis-temelor economice ale statelor membre. Pornită iniţial ca o uniune vamală, cu scopul de a controla producţiile de cărbune şi oţel ale Germaniei, integrând economia aceste-ia într-un sistem european mutual, Comunitatea Europeană şi-a dezvoltat cu timpul componenta politică, întărind instituţiile comune de la Bruxelles şi adăugând, prin Tratatul de la Maastricht, embrionul unei componente militare, vizând integrarea Uniunii Europei Occidentale în nou creata Uniune Europeană. De la Uniunea Vamală realizată prin Tratatul de la Roma din 1957, deciziile politice comune ale liderilor vest-europeni au dus popoarele Europei pe calea integrării la toate nivelurile, integrare exprimată prin Piaţa Unică, instituită de Actul Unic European, continuată de Uniunea Economică şi Monetară, ivită în urma Tratatului de la Maastricht, şi întărită de Trata-tul de la Amsterdam, încununată în final cu adăugirea componentei militare, prin dez-voltarea unei viitoare armate comune europene, ca urmare a deciziei Summit-ului de la Köln, din iunie 1999. În opinia specialiştilor, în studii de securitate (Barry Buzan, Ole Weaver, Jaap de Wilde), conceptul modern de securitate include cinci factori cumula-tivi; securitatea unei entităţi statale este asigurată dacă se ţine cont de fiecare dintre următoarele cinci componente: componenta politică a securităţii, componenta milita-ră, componenta economică, componenta societală şi cea ecologică. Problematica securităţii nu se confundă cu funcţionarea normală a statului pe aceste dimensiuni, ci se referă numai la ameninţările care, prin dimensiunile menţionate, pun în pericol însăşi existenţa statului. Securitatea politică se referă la stabilitatea organizaţională a statelor, a sistemelor de guvernământ şi a ideologiilor care le legitimează.  

Since its foundation, the European Community has been pursuing the inter-connection of the Member States' economic systems. Started initially as a customs union, to control Germany's coal and steel production, integrating its economy into a  European mutual system, the European Community has long developed its political component by strengthening the joint institutions in Brussels, through the Maastricht Treaty, the embryo of a military component aimed at integrating the Western European Union into the newly created European Union. Since the Customs Union based on the Treaty of Rome from 1957, the common political decisions of the Western European leaders have led Europe’s peoples to integrate at all levels. This includes the integration through the Single Market that is established by the Single European Act, continued by the Economic and Monetary Union, emerged from the Maastricht Treaty and reinforced by the Treaty of Amsterdam. It finally culminates in the addition of the military component, through the development of a future European Com-mon Army following the decision of the Köln Summit in June, 1999. In the opinion of Security Studies specialists (Barry Buzan, Ole Weaver, Jaap de Wilde), the modern security concept includes five cumulative factors. The security of a state entity is ensured by taking into account each of the following five components: the political component of security, the military component, the economic component, the societal component and the ecological component. The issue of security is not confused with the normal functioning of the state on these dimensions, but refers only to threats which, by the dimensions mentioned, endanger the existence of the state. Political security refers to the organizational stability of states, governing systems and ideologies that legitimize them.