In the process of transformations that take place in contemporary society, a special role is played by organizational health. Being a factor that determine the success of the organization's activity, organizational health is an essential element, indispensable for the progress of the school. The field of study of organizational health has a relatively recent history. The term began to be widely used in the 1990s of the last century. The interest in organizational health is explained by the fact that at the current stage such large-scale processes mark the world community as the globalization of the economy and the computerization of society, which has led to the emergence of new forms and methods of organizing human activity. The pace of technological change imposes new demands on the practices of organizations and people working within them. Under these circumstances, the organization focuses more on knowledge and communication than on control and administrative hierarchy. The new technologies assume the positioning of the human potential on the first level, and the organizational technology, in the structure of which there are not only norms and rules, formal, but also informal procedures. The totality of values, processes, and behavioral norms accepted in an organization as a common basis of action becomes a dominant of the collective thinking of the human group, through which it solves problems of adaptation to the external environment and internal integration.  

În procesul transformărilor care au loc în societatea contemporană, un rol aparte îi revine sănătății organizaționale. Fiind un factor ce determină succesul activității organizației, sănătatea organizațională reprezintă un element esențial, indispensabil pentru progresul școlii. Domeniul de studiu al sănătății organizaționale are o istorie relativ recentă. Termenul a început să fie utilizat pe larg în anii `90 ai secolului trecut. Interesul față de sănătatea organizațională se explică prin faptul că la etapa actuală comunitatea mondială este marcată de asemenea procese de anvergură ca globalizarea economiei și informatizarea societății, ceea ce a condus la apariția unor noi forme și metode de organizare a activității umane. Ritmul schimbărilor tehnologice impun noi cerințe față de practicile organizațiilor și oamenii care activează în cadrul lor. În aceste condiții, organizația se centrează mai mult pe cunoștințe și comunicare, decât pe control și ierarhie administrativă. Noile tehnologii presupun poziționarea potențialului uman pe primul plan, fiind reconsiderată și tehnologia organizațională, în structura căreia există nu numai norme și reguli formale, dar și proceduri informale. Totalitatea valorilor, procedeelor, normelor de comportament, acceptate într-o organizație ca bază comună de acțiune, ajunge o dominantă a gândirii colective a grupului uman, prin intermediul căreia el își rezolvă problemele de adaptare la mediul extern și de integrare internă.