Piaţa forţei de muncă în spaţiul rural al Republicii Moldova în trecutul apropiat a fost apreciată ca una de dimensiuni mari, cu forţă relativ şi absolut ieftină de muncă, nivelul înalt de calificare şi profesionalism etc. La ziua de astăzi, însă, o mare parte din aprecierile trecute s-au învechit, iar piaţa muncii în mai multe localităţi rurale aproape că nu există. Nivelul scăzut de salarizare, apariţia surselor suplimentare de obţinere a veniturilor (darea în arendă a terenurilor agricole, reminiscenţele de la copii, plecaţi în străinătate, vânzarea terenurilor agricole etc.), plata muncii (deseori) în forma de grâu, porumb, floarea soarelui etc., au contribuit la deformarea relaţiilor clasice de piaţă. Ca consecinţă, fiind unul din cei mai mari producători de producţie – marfă (alături de industrie), sectorul agrar a rămas cu cel mai mic fond de salarizare, respectiv, fondul de pensionare în cadrul economiei naţionale. Fiind manifestate în masă aceste şi încă un şir întreg de alte fenomene socio-economice negative din spaţiul rural în perioada postprivatizaţională confirmă necesitatea implicării mai eficiente a organelor de stat de diferite nivele ierarhice cu scopul soluţionării adecvate a problemelor acumulate.  

The labor market in the rural area of the Republic of Moldova in the near past was appreciated as being of a large size, with relative and absolutely cheap labor, with high level of qualification and professionalism, etc. Today, however, much of the past appreciations have become obsolete and the labor market in many rural localities almost does not exist. The low level of payments, the emergence of additional sources of income (lease of the agricultural land, reminiscences from the children abroad, sale of agricultural land, etc.), the payments in the form of wheat, corn, sunflower etc., contributed to the deformation of classical market relations. As a consequence, being one of the largest producers of goods - commodity (together with industry), the agrarian sector remained with the lowest salary fund, respectively, with the lowest retirement fund within the national economy. Being manifested in mass, these and a whole series of other negative socio-economic phenomena in rural areas in the post-privatization period confirm the need for more efficient involvement of the state bodies of different hierarchical levels in order to adequately solve accumulated problems.