Wars, political upheavals, and religions strife have caused people to flee their homes because they fear for their safety. The article analysis theoretical approaches of the refugees crises. Prior to the twentieth century, decisions by governments to grant asylum were usually ad hoc and based on their attitude toward those seeking asylum. There was no standardized procedure for determining who was and was not to be given asylum. Private voluntary agencies were sometimes organized to assist specific ethnic, national, or religious groups, and sometimes states cooperated with these groups, but there was no international mechanism for assistance. This lacuna is not so surprising when one considers that until the twentieth century states did not intensively regulate population flows

Războaiele, mișcările social-politice și conflictele religioase i-au determinat pe oameni să-și părăsească locurile de trai din frică pentru siguranța lor. Acest articol analizează preocupările teoretice cu privire la criza refugiaților. Pană în secolul douăzeci, deciziile luate de guverne pentru a acorda azil erau de obicei ad hoc și bazate pe propria lor atitudine față de acești căutători de azil. Nu exista nicio procedură standart conform căreia se determina dacă persoana era eligibilă sau nu pentru a i se oferi azil. Erau organizate agenții voluntare private pentru a ajuta grupuri entice specifice, naționale sau religioase și uneori statele cooperau cu aceste organizații, însă un mecanism internațional bine organizat pentru acordarea ajutorului nu exista.