Partea a treia a studiului Problema textului şi a imaginii... este consacrată clasificării tipologice a inscripţiilor din arta medievală românească. Specialiştii în paleografie au observat non-concordanţa – extrem de des întâlnită – între datarea picturii propriu-zise a icoanelor şi datarea inscripţiilor de pe aceleaşi icoane. Unul din motivele eşecului metodelor paleografice tradiţionale în cercetarea textelor epigrafice ţine de ineficienţa nomenclaturii tipurilor de caractere preluată din scrierea pe pergament sau pe hârtie şi aplicată unor materiale dure precum lemnul, piatra sau metalul. Dificultăţile menţionate mai sus au impulsionat însă (în a doua jumătate a secolului al XX-lea) investigaţiile cu caracter taxonomic ale inscripţiilor medievale. În consecinţă, au fost substanţial precizate şi definitivate principiile metodologice de clasificare epigrafică. Inscripţiile de pe icoane şi din pictura murală ortodoxă au fost grupate după varii criterii: materialul şi tehnica executării, amplasarea, limba, conţinutul, forma, timpul ş.a. Astfel, s-a constituit tipologia generală a textelor şi inscripţiilor din vechea artă ortodoxă. O a doua problemă abordată în prezentul studiu se referă la structura morfologică şi gramaticală a numelor (teonimelor, hagionimelor, antroponimelor, toponimelor, eortonimelor, ekklesionimelor, icononimelor ş.a.) din inscripţiile prezente în icoane şi din pictura murală medievală. În finalul studiului este abordată problema genezei ierotopiei – privită în strânsă legătură cu aspectului acţional-pragmatic al relaţiei dintre opera de artă creştină şi utilizatorii ei.

The third part of the study The problem of text and image... is devoted to the typological classification of the inscriptions in the Romanian medieval art. Specialists in paleography observed non-compliance – extremely common – dating between actual painting of icons and the inscriptions dating from the same icons. One of the reasons for failure of traditional palaeographical methods in the research of epigraphic texts is related to the ineffectiveness of nomenclature types of characters taken from writing on parchment or paper and applied to hard materials such as wood, stone or metal. The difficulties, mentioned above, in the second half of the Twentieth century have pushed forward taxonomic investigations of medieval inscriptions. The methodological principles of epigraphical classification have been substantially clarified and finalized. Inscriptions on Orthodox icons and mural paintings were grouped according to various criteria: material and technical execution, location, language, content, form, time and so on. Thus, it was built the general typology of the texts and the inscriptions of the Ancient Orthodox Art. A second issue mentioned in the study is referring to morphological and grammatical structure of the names (theonyms, hagionyms, anthroponyms, names of places, eortonyms, ekklesionyms, icononyms) present in medieval icons and mural painting. The end of the study is addressed to issue of hierotopy’s genesis – seen in close connection with the acting-pragmatic aspect of the relationship between the work of Christian art and its users.