În articolul de faţă sunt etalate controversele legate de aplicarea în practică a art.291 CP RM. Fără a intra ex abrupto în analiza subiectului, se arată că statisticile scot în lumină faptul că, de cele mai dese ori, comiterea unor infracţiuni sunt asezonate cu aplicarea sau folosirea armelor de foc şi a muniţiilor. Se relevă că pornind de la periculozitatea directă a armelor şi a muniţiilor, dar şi de la periculozitatea indirectă generată de faptele care pot fi săvârşite prin utilizarea lor, s-a resimţit necesitatea de a fi instituită o reglementare riguroasă şi unitară în această materie. Se evidenţiază că între noţiunile „armă” şi „armă de foc” există o relaţie de tipul „întreg-parte”. Se subliniază că expunerea la plural a noţiunilor „armă de foc”, „muniţie” (respectiv, „armelor de foc”, „muniţiilor”) în dispoziţia art.291 CP RM este nepotrivită şi acestea necesită a fi reformulate la singular. Se arată că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la calificarea faptei de păstrare a armelor de foc şi a muniţiilor. În timp ce unele instanţe au considerat că este aplicabil art.291 CP RM, altele, dimpotrivă, optează pentru operarea răspunderii în baza alin.(1) art.361 din Codul contravenţional. Se argumentează că în această ipoteză calificarea corectă este potrivit alin.(1) art.361 din Codul contravenţional. Se notează că conceptele „păstrare” şi „deţinere” în conjunctura art.291 CP RM şi alin.(1) art.361 din Codul contravenţional sunt echipolente. Poate din acest considerent se atestă că în practica judiciară se oscilează cu terminologia numită. Se accentuează că, de lege lata, faptele de păstrare a armelor de foc şi a muniţiilor, precum şi transmiterea acestora cad sub incidenţa atât a legii penale (art.291 CP RM), cât şi a celei contravenţionale (alin.(2) art.360 şi alin.(1) art.361 din Codul contravenţional). Iar în astfel de cazuri, în virtutea principiului lex posterior derogat priori, se va aplica legea adoptată ulterior. Adică, prevederile alin.(2) art.360 şi ale alin.(1) art.361 din Codul contravenţional. Se relevă că practica judiciară neuniformă cu privire la calificarea faptelor de păstrare a armelor de foc şi a muniţiilor, precum şi transmiterea acestora generează o insecuritate juridică. De asemenea, se conchide că armele de foc sau muniţiile păstrate în mod necorespunzător pot să ajungă în mâini nepotrivite şi pot să producă consecinţe devastatoare, cărora le trebuie imprimată valenţă juridică în legea penală. Nu în ultimul rând, sunt scoase în relief carenţele legislative ale art.291 CP RM, fiind înaintate propuneri de lege ferenda menite să eficientizeze cadrul legal care incriminează fapta infracţională cercetată.

In the present article are revealed the controversies that arise when art.291 PC RM is applied in practice. Without entering ex abrupto in the analysis of this subject, the statistics show that usually some types of crimes are committed with the help of ammunition. It is revealed that starting with the immediate danger of ammunition and ending with the indirect menace caused by the latter a new necessity to elaborate a framework related to arms was enforced. It is highlighted that there is a „whole-part” type of relation between the notions of „arms” and „firearms”. Among judicial practice there is no single point of view regarding the qualification of the act of keeping of firearms and ammunition. Some courts deemed as pertinent to apply art.291 PC RM, whereas others would consider appropriate to claim liability based on alin.(1) art.361 of Contraventional Code. Arguments favor the hypothesys where the correct qualification of the act would be the one under alin.(1) art.361 of Contraventional Code. It is notes that the concepts of „storage” and „possession” from art.291 PC RM and alin.(1) art.361 Contraventional Code are similar. Maybe this is why, the in the legal practice many could oscillate with this terminology. De lege lata, it is emphasized that unlawful keeping of firearms, ammunition as well as its transfer fall under both Criminal (art.291) and Contraventional Law (alin.(2) art.360 and alin.(1) art.361). In cases like these, provided the well-known principle lex posterior derogat priori – the law that was adopted more recently will be applied, that’s to say – alin.(2) art.360 and alin.(1) art.361 of Contraventional Code. It is disclosed that inconsistent and uneven qualification of these acts among jurisprudence generates a juridical insecurity. It is also stressed out that improper holding of firearms and ammunitions could result in them getting into wrong hands, which can produce devastating consequences for which strong juridical valence must be engraved in the criminal law. Last but not least, attention is drawn to the existing flaws in art.291 PC RM and de lege ferenda proposals were given with the purpose of improvement of legislation that regulates this offense.