Dreptul persoanei de a se adresa justiției este un drept fundamental, garantat de Constituție, căruia îi corespunde obligația corelativă a instanței să se pronunțe, în condițiile legii, asupra cererii adresate. Exercitarea acțiunii civile produce, în principal, două efecte: unul de ordin procedural – investirea legală a instanței cu soluționarea litigiului și, totodată, obligarea acesteia să-l soluționeze; celălalt de ordin substanțial – iminența tranșării litigiului prin hotărîrea instanței, dacă cererea, fondată fiind, este susceptibilă de admitere. Condițiile necesare pentru exercitarea unei acțiuni pot fi clasificate în: 1) condiții referitoare la persoana subiect care acționează (interesul și calitatea); 2) condiții referitoare la obiectul acțiunii; 3) condiții referitoare la necesitatea de a acționa la anumite etape ale procesului penal. Acţiunea civilă în procesul penal se supune regulilor răspunderii delictuale civile, fiind însoțită de o serie de particularităţi, care o fac distinctă. Acţiunea civilă în procesul penal are un caracter accesoriu faţă de latura penală a cauzei și soluţionarea ei este într-o dependenţă directă de soluţionarea laturii penale.