Apariţia muzicologiei ca ştiinţă se datorează actului fondator întreprins de Guido Adler în 1885. Formularea dialectică a muzicologiei ca interacţiune între disciplinele sistematice şi istorice trebuiau să-i confere suficientă forţă metodologică încât proaspăt inventata ştiinţă să devină cât mai curând practicabilă. Situată istoric într-o descendenţă a metodei istorice germane (Leopold von Ranke) şi contemporană cu pozitivismul (Auguste Comte), muzicologia se afirmă rapid ca disciplină academică (cu descendenţă de la Wilhelm von Humboldt) şi asociindu-şi atât sociologia (Max Weber), cât şi hermeneutica (Hermann Kretzschmar) ca discipline constitutive. Într-un prim sens, muzicologia s-a prezentat ca un sistem conceptual deschis, permeabil la mutaţiile evolutive ale câmpului gândirii şi practicilor muzicale şi într-un al doilea sens, metodologia organizării conceptuale sistematice era orientată înspre câmpul învăţământului universitar ca ofertă pentru activităţile de studii propedeutice şi de cercetare. În textul nostru propunem o ipoteză de abordare a sistemului conceptual al muzicologiei drept sistem cosubstanţial al ambelor constituenţi - sistematic şi istoric -, motivând şi explicând astfel natura sa dialectică-evolutivă.

The appearance of musicology as a science is due yo Guido Adler’s foundation act of 1885. The dialectical formulation of musicology as an interaction between systematic and historical disciplines were to confer it sufficien methodological force so that the newly invented science could become practicable as soon as possible. Historically being a descendant of the German historical method (Leopold von Ranke) and the one contemporary with positivism (Auguste Comte), musicology affirms itself quickly as an academic discipline (begun by Wilhelm von Humboldt) and takes in both sociology (Max Weber) and hermeneutics (Hermann Kretzschmar) as constituent disciplines. In one sense, musicology presented itself as an open conceptual system, permeable to the evolutionary changes of the thinking field and musical practices and, in a second sense, the methodology of systematic conceptual organization was oriented towards the university teaching field as an offer for pedagogical and research activities. In our text, we propose a hipothesis of approaching the conceptual system of musicology as a cosubstantional system of botn the constituent parts — the systematic and the historical ones, in such a way motivating and explaining its dialectical-evolutionary nature.