Teoria contrapunctului in tratatul despre inalta compoziție muzicală a lui Antonin Reicha
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
643 34
Ultima descărcare din IBN:
2021-05-26 12:08
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
781.42(4)(091) (1)
Muzică (939)
SM ISO690:2012
MELNIC, Victoria. Teoria contrapunctului in tratatul despre inalta compoziție muzicală a lui Antonin Reicha . In: Studiul artelor şi culturologie: istorie, teorie, practică. 2014, nr. 2(22), pp. 6-13. ISSN 2345-1408.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Studiul artelor şi culturologie: istorie, teorie, practică
Numărul 2(22) / 2014 / ISSN 2345-1408 /ISSNe 2345-1831

Teoria contrapunctului in tratatul despre inalta compoziție muzicală a lui Antonin Reicha

CZU: 781.42(4)(091)
Pag. 6-13

Melnic Victoria
 
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice
 
Proiect:
INTAS Imaging GaAs X-ray Detectors
 
Disponibil în IBN: 25 septembrie 2016


Rezumat

Prezentul articol se axează pe analiza principalelor repere ale teoriei contrapunctului expuse in „Traite de Haute composition Musicale” (1824-1826) – cel mai important tratat semnat de reputatul compozitor, profesor şi teoretician A. Reicha. Sunt examinate sistemul noilor moduri bisericeşti, sistemul terminologic, noua clasificare a acordurilor utilizate in stilul sever, noua teorie de rezolvare a acordurilor disonante, regulile contrapunctului simplu şi complex, diferitele tipuri de imitaţii şi canoane, problema diversităţii in muzică etc. Teoria contrapunctului in viziunea lui Reicha denotă originalitate in abordarea mai multor fenomene şi in interpretarea unor noţiuni ca: stil sever şi stil liber, armonie şi contrapunct. Autorul afirmă importanţa practică a utilizării diferitelor procedee, deducerea regulilor din practica componistică, nu doar din teoria scolastică. Tratatul lui Reicha este o mărturie a unei metode pedagogice eficiente care sintetiza tradiţiile şi modernitatea, experienţa acumulată de predecesori şi căutările creative ale contemporanilor, oferind discipolilor o şcoală solidă, dar, totodată, şi libertate suficientă pentru a-şi manifesta eul creator.

This article focuses on the analysis of the main landmarks of the counterpoint theory presented in „Traite de Haute Composition Musicale“ (1824-1826) - the most important treatise signed by the famous composer, teacher and theorist A. Reicha ho examined the new system of church modes, the terminological system, the new classification of chords used in the strict style, the new theory for solving the dissonant chords, the rules of the simple and complex counterpoint, different types of imitation and canons, the problem of diversity in music, etc. Reicha’s vision on the counterpoint theory reveals originality in approaching many phenomena and the interpretation of several concepts such as: strict style and free style, harmony and counterpoint. The author states the practical importance of using different proceedings, the deduction of the rules from compositional practice not just from scholastic theory. Reicha’s treatise is a testimony of an effective pedagogical method that synthesizes traditions and modernity, the experience of predecessors and the contemporaries’ creative searches offering the disciples a solid school, but at the same time giving them the freedom to manifest sufficient liberty for expressing their creative self.

Cuvinte-cheie
A. Reicha, armonie, canon, contrapunct, imitaţie,

moduri bisericeşti, stil liber, stil sever.