Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
1041 9 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-10 14:49 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
330.46/.47:324 (1) |
Economie matematică (126) |
Alegeri. Plebicist. Referendum. Campanie electorală. Corupție electorală. Vicierea alegerilor. Rezultatele alegerilor (119) |
SM ISO690:2012 BOLUN, Ion. Favorizarea partidelor la aplicarea metodei divizor liniar general. In: Economica, 2016, nr. 1(95), pp. 109-127. ISSN 1810-9136. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Economica | |||||||
Numărul 1(95) / 2016 / ISSN 1810-9136 | |||||||
|
|||||||
CZU: 330.46/.47:324 | |||||||
JEL: C61 | |||||||
Pag. 109-127 | |||||||
|
|||||||
Descarcă PDF | |||||||
Rezumat | |||||||
Sunt cercetate aspectele de favorizare a partidelor la distribuirea mandatelor conform metodei Divizor liniar general (DLG). Sunt identificate condiţiile de predispunere a unui partid aparte să favorizeze alte partide şi, de asemenea, faptul că predispunerea către favorizarea partidelor mici este crescătoare, iar a celor mari este descrescătoare faţă de creşterea valorii constantei c. Este definită condiţia de echilibru Hamilton între două partide şi sunt descrise cazuri speciale de echilibru şi cvasiechilibru Hamilton. Sunt identificate domeniile de favorizare prin metoda DLG a partidelor mari şi, aparte, a partidelor mici, în funcţie de numărul de partide şi valorile mărimilor c şi ΔM. În medie, metoda DLG favorizează partidele mari la c < 2, partidele mici la c > 2 şi nu favorizează niciun partid la c = 2. |
|||||||
Cuvinte-cheie sisteme electorale, distribuirea mandatelor, disproporţionalitate, metoda Divizor liniar general, favorizarea de partide |
|||||||
|