Revenirea României la ordinea constituţională democratică, după patru decenii de totalitarism, s-a produs printr-o revoluţie aparent spontană, condusă de o fracţiune anticeauşistă a vechiului partid comunist, preocupată de conservarea reţelelor ei de putere. Din acest motiv, configurarea noilor instituţii politice a reunit atât tendinţe radical-liberale, cât şi tendinţele de conservare a Establishment-ului naţional-comunist. În procesul genezei noii ordini constituţionale postcomuniste, remarcăm contribuţiile a două instituţii cu legitimare revoluţionară: Consiliul Frontului Salvării Naţionale şi Consiliul Provizoriu de Uniune Naţioanlă.

Romania’s comeback to democratic constitutional order, after four decades of totalitarianism, was the result of an apparently spontaneous revolution, led by an anti-Ceaușescu faction from the former communist party, which was interested in preserving its power networks. For this reason, the configuration of the new political institutions brought together radical-liberal tendencies as well as a proclivity towards the preservation of the national-communist Establishment. In the genesis of the new post-communist constitutional order, it is worth noting the contributions of two institutions legitimized by the revolution: the National Salvation Front Council and the Provisional National Unity Council.