Scopul urmărit în acest articol constă în analiza caracteristicilor victimei infracţiunilor prevăzute la art.191 CP RM. În rezultatul analizei efectuate se ajunge la concluzia că nu există temeiuri a-l considera doar pe proprietar victimă a infracţiunilor specificate la art.191 CP RM. Oricare alt posesor, care deţine prerogativele ce-i permit să încredinţeze bunuri în administrarea unei alte persoane, poate fi victimă a acestor infracţiuni. De asemenea, se stabileşte că banca este victima (directă) a infracţiunii prevăzute la alin.(21) art.191 CP RM. Se arată că filialele şi reprezentanţele unei bănci nu pot avea calitatea de victime ale infracţiunii specificate la alin.(21) art.191 CP RM. Nu acelaşi lucru se poate afirma despre sucursalele băncilor. În alt context, se relevă că, în sensul alin.(21) art.191 CP RM, prin „bancă” se are în vedere doar banca comercială, nu şi Banca Naţională a Moldovei.

The purpose of this article is to analyze the features of the victim of the offences referred to at art.191 PC RM. As a result of this analysis, it is concluded that there are no grounds for considering exclusively the owner as the single victim of the offences specified at art.191 PC RM. Any other holder, who has powers which enables him/her to entrust the administration of goods to another person may be a victim of these offences too. It is also established that the bank is the (direct) victim of the offence referred to at par.(21) art.191 PC RM. It is shown that the banks’ offices and subsidiaries cannot be victims of the offence specified at par.(21) art.191 PC RM. Not the same can be said about the banks’ branches. In another context, it is revealed that under par.(21) art.191 PC RM, through „bank” is referred to the commercial bank only and not the National Bank of Moldova.