În prezentul articol este abordată răspunderea civilă delictuală obiectivă, o formă a răspunderii civile delictuale. Noile reglementări în legea civilă conferă schimbări răspunderii civile delictuale obiective, nemijlocit şi răspunderii civile delictuale, în general. Este argumentată necesitatea instituirii răspunderii civile delictuale obiective şi determinată eficienţa acesteia. Răspunderea delictuală obiectivă este acea formă a răspunderii delictuale, care constă în obligaţia ce revine anumitor subiecte şi în anumite situaţii prevăzute de lege de a reface pagubele cauzate fără vinovăţie – fie prin propriile fapte, fie prin „faptele” obiectelor sau fiinţelor pentru a căror pază sunt răspunzătoare sau a căror proprietari sunt. Răspunderea delictuală obiectivă îndeplineşte aceleaşi funcţii generale ale răspunderii civile delictuale, şi anume: funcţia reparatorie şi funcţia educativ-preventivă. Sunt aduse argumente clare în susţinerea ideii că divizarea răspunderii delictuale în obiectivă şi subiectivă este făcută doar la nivel doctrinar; astfel, niciun act normativ nu prevede care sunt situaţiile ce se atribuie la un caz şi care se referă la al doilea. Nu în ultimul rând, se aduce lumină asupra controverselor privind temeiul şi condiţiile răspunderii delictuale obiective.

This article is referring to the objective third-party liability, a form of third-party liability. Following the introducing of the new regulations in the civil law, the objective third-party liability suffered great changes, influencing directly the third-party liability. The present article builds on the necessity and effectiveness of establishing the objective third-party liability. The objective third-party liability is that form of liability, which consists in the obligation of certain subjects, in certain cases provided by law, to rehabilitate damages caused without fault either by their own acts, either by the "acts" of objects or beings of whose guards they are or whose owners they are. The objective third-party liability fulfills the same general functions as the third-party liability does, which are the restorative function and the preventive educational function. Also, there are brought clear arguments to support the idea that the liability division in objective and subjective is made only in theory and that there are no norms to provide situations assigned to a case and others related to another. Finally yet importantly, there is brought light on the controversy surrounding the basis and conditions of the objective third-party liability.