Prezenţa unei leziuni carioase implică o intervenţie operatorie pentru a opri procesul carios şi a restaura structura dintelui. Prin distrucţia excesivă de ţesuturi dentare cu scopul de a prepara cavităţi tipice de clasa II (după principiile Black), s-a reuşit nu altceva, decât fragilizarea organului dentar şi creşterea pericolului ca restaurarea să fie înlocuită peste un timp. Prepararea modernă are un design conservativ şi următoarele obiective: a) cavitatea va urmări strict defectul respectiv; b) menţinerea unei cantităţi de substanţă dentară sănătoasa cât mai mare şi obţinerea unor margini de restaurare cât mai groase. Tunelizarea reprezintă accesul operator minim traumatizant, efectuat prin suprafaţa ocluzală în cavitatea carioasă, situată pe suprafaţa aproximală, cu păstrarea smalţului marginal. Drept indicaţii pentru tunelizare servesc cavităţile carioase de profunzime medie cu afectare minimală a smalţului aproximal.

The presence of carious lesions involves surgical intervention to stop the decay and restore the tooth structure. The excessive tissue destruction in order to prepare typical dental cavities of class II (according to the principles Black), to manage anything, only weaken the body and increase the threat dental restoration to be replaced over time. Modern preparation has conservative design and the following objectives: a) will follow strictly the defect cavity, b) maintaining an amount of healthy tooth substance as possible and obtain restoration margins as thick. Tunnelling is the minimum traumatic operator access made by the occlusal surface into carious cavity, lying on the approximated surface by keeping marginal enamel. Tunneling is recommended for moderate carious cavities average minimal enamel damage estimate.