Articolul precedent |
Articolul urmator |
47 2 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-07-08 22:49 |
SM ISO690:2012 GHIDIRIM, Gheorghe, KUSTUROV, Vladimir, KUSTUROVA, Anna, ŞOR, Elina, LESCOV, Vitalie, CERNEI, Vadim. Surgical Management of Severe Thoracic Trauma. In: Conferința Națională de Chirurgie: CNC 2015, 14-17 octombrie 2015, București. București: Societatea Română de Chirurgie Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București Colegiul Medicilor din România Aca, 2015, Vol.1, p. 293. ISSN 1221-9118, ISSN (online): 1842-368X. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Conferința Națională de Chirurgie Vol.1, 2015 |
||||||||
Conferința "Conferința Națională de Chirurgie" București, Romania, 14-17 octombrie 2015 | ||||||||
|
||||||||
Pag. 293-293 | ||||||||
|
||||||||
Descarcă PDF | ||||||||
Rezumat | ||||||||
Introducere: Asocierea fracturilor multiple ale aparatului locomotor cu traumatismul toracic în politraumatism ocupă un loc aparte, a cărui letalitate constituie 50 - 60%. Cauza letalității o constituie gravitatea leziunilor și rapiditatea dezvoltării proceselor patologice în decursul primelor două zile după traumatism. Material şi metodă: Studiul se bazează pe analiza a 128 de pacienți cu politraumatism și cu traumatism toracic închis, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 72 ani, în perioada 2011 - 2014. Rezultate: Toţi pacienţi au fost divizaţi în 2 loturi: Lotul I (n=73) cu aplicarea metodelor tradiționale de tratament a complicațiilor pleurale: toracocenteza cu drenarea tip Billau și puncția pleurală, cu control radiologic în dinamică. Grupul de bază (II) de studiu a cuprins 55 de pacienți, cărora li s-a oferit asistență medicală în conformitate cu tacticile standard de diagnostic și tratament, bazate pe stabilizarea precoce a fracturilor extremității superioare, sternului și coastelor. Durata persistenței drenurilor în grupul II a fost de 3,3 ± 01, în timp ce în lotul I - de 3,7 ± 0,79 zile. Perioada de reabilitare din momentul înlăturării drenurilor până la externarea pacientului din spital, în grupul de studiu a fost de 7,23 ± 0,41 zile, iar în lotul I - 8,86 ± 0,83 zile. Diferențe semnificative s-au obținut în numărul și natura complicațiilor post-traumatice. Concluzii: Utilizarea diverselor metode de stabilizare a scheletului toracic, prin imobilizarea fracturilor costale, fixarea fracturilor, studiată de medicina bazată pe dovezi, ne vorbesc despre eficacitatea lor înaltă: durata medie de ventilație mecanică este redusă, numărul de complicații pulmonare și pleurale se reduce cu 20,8%, la fel rata de deces se reduce. |
||||||||
|