Comunicarea vizează evenimentele demarate în perioada interbelică prin prisma relațiilor dintre familia regală românească și localitățile din Ba-sarabia, în special orașul Bălți. Autoarea își propune să analizeze impactul vizitelor monarhilor asupra societății și etapele desfășurării lor. În perioada interbelică, suveranii României au realizat un șir de vizite în regiunile care alcătuiau România Mare, localități populate în mare parte de români. Călă-toriile regale au produs diferite atitudini în mediul comunităților vizitate, dela ovații și încurajări spre o guvernare prosperă până la critici și opinii pri-vind scopul „real” al acestor vizite din partea oponenților. Totuși, reacțiile cetățenilor față de venirea suveranilor pe meleagurile lor natale au fost ex-primate prin bunăvoință și de bun augur, însoțind și salutând familia regală pe tot parcursul. În cazul vizitei din 1920, faptul că la Bălți se afla reședința Episcopiei Hotinului a servit drept principalul argument pentru ca regele Ferdinand I și regina Maria să-l onoreze cu o vizită pe parcursul călătoriei. La fel, a contat faptul că Bălțiul era un oraș în plină dezvoltare din această regiune a Basarabiei, traversat fiind și de o cale ferată. De asemenea, s-a ținut cont de rolul Zemstvei din Bălți în evenimentele istorice din 1918. În 1935, orașul Bălți a avut ocazia să găzduiască pentru a doua oară familia regală, în persoana regelui Carol al II-lea și a Principelui moștenitor Mihai, vizita fiind marcată prin asistarea familiei regale la sfințirea Catedralei „Constantin și Elena” din Bălți și punerea pietrei de temelie pentru Liceul de Fete „Domnița Ileana” din Bălți. Cele două călătorii regale, efectuate în 1920 și 1935, au lăsat o amprentă puternică asupra martorilor oculari, iar locurile vizitate de suveranii români au devenit memorabile pentru următoa-rele generații.