Produsele obținute prin meșteșugul și arta traducerii sunt pline de elemente lingvistice sau textuale care aparent nu pot fi echivalate dintr-o limbă în alta, ilustrând, cu alte cuvinte, situații de intraductibilitate. De cele mai multe ori, exemplele de intraductibilitate sunt legate de construcții comparative, frazeologisme, clișee lingvistice și proverbe. Rezolvarea acestei variabile numită intraductibilitate este foarte dificilă deoarece se bazează nu numai pe cunoștințele traducătorilor care trebuie să cunoască în detaliu atât limba sursă cât și limba țintă ci și pe inspirația, creativitatea și talentul lor. Cea mai dificilă fațetă a intraductibilității este reprezentată de cuvinte foarte simple care funcționează perfect în limba sursă dar care nu au un echivalent în limba țintă. Dificultatea devine și mai accentuată în cazul textelor istorice cu referiri la artefacte proprii limbii sursă dar care nu au și o reprezentare grafică (desen, pictură, gravură) și care sunt total necunoscute în limba țintă. Lucrarea se referă la asemenea cazuri de intraductibilitate redate exclusiv prin lexeme. Soluțiile de echivalare propuse au scopul de a ajuta lectorul cufundat într-un peisaj istoric situat cu câteva secole în urmă să înțeleagă sensurile cuvintelor destinate a umple spațiile lexicale fără acoperire în limba țintă, cunoscute, după anul 2010, ca situații de sub-lexicalizare.

The art and craft of translation is replete with cases of apparent untranslatability which can be solved more or less favourably. More often than not the instances of untranslatability are linked to such lexical patterns as similes, idioms, clichés and proverbs, which are peculiar to the source language. They require translators’ thorough knowledge of both the source and target languages as well as inspiration, creativity and talent. But the most difficult translation conundrums to solve are represented by those very simple words the source language possesses and the target language lacks. The difficulty is even higher in the particular case of source language history texts, which deal with artefacts that are not only unknown in the target language, but lack any other representation (such as a picture, drawing, etc.) as well. The paper approaches a few such cases of untranslatability which are accounted for by the phenomenon of underlexicalization and advances solutions to support final readers immersed in a century-old historic landscape to fully grasp the meanings of the words intended to fill in the lexical gaps.