Pe baza unui bogat material factual inedit din arhivă, autorul analizează statutul și procesul de emancipare a sclavilor romi basarabeni, care s-a desfășurat în baza Statutului emis prin decretul Senatului din 2 martie 1861. Statutul proclama că sistemul de iobăgie/sclavie a fost desființat odată pentru totdeauna în Basarabia. Romilor eliberați din această dependență li se acordau drepturi similare țăranilor liberi înscriși în comunele sătești și celor stabiliți pe proprietățile moșierilor. Statutul din 2 martie 1861 nu a schimbat însă substanțial situația și statutul poporului rom din Basarabia, din simplul motiv că o mare parte dintre ei (în special cei din curte și rătăcitori) nu erau fermieri pricepuți, așezați cu greutăți. în comunitățile sătești unde nu au avut de ales decât să urmeze un mod de viață sedentar; de cele mai multe ori au fost întâmpinați la rece de săteni. Drept urmare, unii dintre ei s-au mutat în orașe și orașe, crescând rangul de meșteșugari, lăutari, muncitori sezonieri etc. De aceea, problemele legate de modul tradițional de viață al romilor, de integrarea acestei noi populații libere a Basarabiei în viața rurală și urbană s-a dovedit a fi mult mai dificilă decât se credea inițial.

Based on a rich unpublished factual material from the archive, the author analyses the status and the process of emancipation of the Bessarabian Roma slaves, that was carried out on the basis of the Statute issued by the Senate decree of March 2nd, 1861. The Statute proclaimed that the system of serfdom/slavery was abolished once and for all in Bessarabia. The freed Roma from this dependence were granted similar rights to free peasants registered in village communes and to those settled on the properties of the landlords. However, the Statute of March 2nd, 1861 did not substantially change the situation and status of the Romani people in Bessarabia, for the simple reason that a large part of them (especially the courtyard people and wanderers) were not skilled farmers, settled with difficulties in village communities where they had no choice but to follow the sedentary way of life; most of the time they were met coldly by the villagers. As a result, some of them moved to cities and towns, increasing the ranks of craftsmen, fiddlers, seasonal workers etc. Therefore, the problems related to the traditional way of the Roma lifestyle, the integration of this new free population of Bessarabia in the rural and urban life proved to be much more difficult than initially thought.