Urmare a investigaţiilor geopedologice, realizate în perioada 2018-2021 la siturile arheologice Saharna „Ţiglău”, Saharna Mare / „Dealul Mănăstirii” şi Saharna „Rude”, în stratul cultural aferent epocii fierului, a fost constatată prezenţa unui spectru de roci. Acestea au fost divizate în funcţie de două criterii: localizarea în situl arheologic şi originea geografică. Conform primului criteriu, delimităm: a) depozite de roci care servesc în calitate de rocă maternă (material parental) a solului din secţiunile arheologice, localizate sub stratul cultural şi botezate de arheologi „strat steril”, care sunt reprezentate de diferite tipuri de argile, loessuri şi calcare, fiind atestate la adâncimea de cca 100-150 cm şi mai jos, mai frecvent în gropile din secţiuni; b) fragmente de alte roci, necantonate în depozite, găsite în stratul de sol, inclusiv în stratul cultural: calcar, gresie, jasp ş.a. În funcţie de originea geografică, se delimitează două categorii de roci: 1) de origine autohtonă, a căror geneză a avut loc in situ (argile, nisipuri, loessuri, calcare, psefite); 2) de origine alohtonă, ex situ (gresie, silex sau cremene, jasp ş.a.), care au ajuns în stratul cercetat ca rezultat al unor procese naturale (eroziune, dezagregare, denudaţie etc.) sau cu implicarea omului. În perimetrul microzonei Saharna, depozitele de roci formează frecvent aflorimente (apar la suprafaţă), în special în defileul râului Saharna, în văile altor torente şi în ravene, fiind mai accesibile omului. Toate rocile enumerate au o anumită utilitate pentru om şi puteau fi folosite în diverse scopuri de comunităţile umane din diferite perioade – atât în stare brută, cât şi după prelucrare.