Grupul tumular de la Dubăsari a fost cercetat de către expediţia lui N.A. Chetraru pe parcursul anilor 1980-1983 şi 1985-1987 (şapte campanii). Acest grup este format din două necropole: cea de sud-vest (I) este situată între Pohrebea şi Dubăsari, iar cealălaltă, de nord-est, – între Goianul Nou şi Crasnîi Vinogradari. În total au fost excavaţi 41 de tumuli, dintre care unul a fost construit în epoca eneolitică, în a doua jumătate a mil. IV a. Chr., 17 – în epoca timpurie a bronzului, de către purtătorii culturii Iamnaia, în mil. III a. Chr., unul – la sfârşitul mil. II a. Chr. (cultura Belozerka) şi 21 – în epoca scitică, sfârşitul sec. VI - sec. IV a. Chr. Dintre tumulii de la Dubăsari se remarcă cei din epoca scitică, care au devenit cunoscuţi pe scară largă datorită pieselor din aur, deopotrivă cu care au fost găsite amfore greceşti, vase cu firnis negru, o sculptură din piatră şi un cazan din bronz. Pe fondul general se evidenţiază movilele funerare scitice nr. 5, 18 şi 21. În tumulul nr. 5, de la începutul secolului al IV-lea a. Chr., pe lângă torquesul de aur de 800 de grame, realizat de un giuvaiergiu grec, în pofida jafului din antichitate, au mai fost descoperite: o piesă de harnaşament din argint, de origine tracică (prometopedion), un kantharos cu firnis negru, fragmente de la un krater dintr-un atelier atenian al cercului lui Meidias sau Oinomaos. În plus, conform planigrafiei, în jurul tumulului nr. 5 sunt concentrate şapte movile fără înmormântări (movilele 1216, 51, 52), dar cu arsuri. Ridicarea acestor tumuli a avut, mai degrabă, un caracter comemorativ decât funerar, şi poate fi pusă în legătură cu tumulul nr. 5, care ocupă o poziţie dominantă în relieful teritoriului.