În anul 2002, în secţiunea nr. 4, trasată în partea centrală a cetăţii Saharna Mare, raionul Rezina, a fost descoperit un fragment de la un vas confecţionat din bronz, ce avea pereţii groşi şi purta urme de ardere, fiind considerat drept o buză de vas (Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2008, 179, fig. 145/5). La o examinare mai atentă, s-a dovedit că acest artefact reprezintă un fragment de la picioruşul unui cazan scitic. Diametrul reconstruit al părţii inferioare este de peste 20 cm, ceea ce face ca acest exemplar să se asemene cu unul dintre cele mai mari cazane din regiunea de vest, găsit la Iacobeni, a cărui înălţime (excluzând mânerele verticale) era de aproape jumătate de metru. Cazanele scitice din bronz din spaţiul vestic sunt concentrate în trei regiuni principale: Bucovina – Podolia – Prut, Nistrul de Jos şi Dunărea de Jos. Există o diferenţă semnificativă cronologică între grupul de sud (stepă, Dunărea de Jos – Nistrul de Jos) şi cel de nord (silvostepă, Bucovina – Podolia – Prut), în cadrul căruia cazanele sunt cunoscute încă de la mijlocul secolului al VII-lea a. Chr. Cazanele turnate din bronz pătrund în sud două secole mai târziu, precum şi complexele funerare „războinice”, care apar în regiunile de stepă din spaţiul vestic nu mai devreme de mijlocul secolului al V-lea a. Chr. În a doua jumătate – sfârşitul secolului al V-lea a. Chr. este datată şi majoritatea complexelor cu cazane de bronz. Probabil, şi descoperirea din cetatea getică de la Saharna Mare aparţine acestei perioade.