The purpose of pragmatics, in the practice of pedagogical linguists, would be to study the ability of speakers to link or combine statements with the contexts in which they fit, which defines communicative competence. The concept of communicative competence (a introduced by the linguist Dell Hymes in 1972) arose out of resistance to the concept of linguistic competence introduced by Noam Chomsky. Nowadays, most researchers consider language competence to be part of communicative competence. This skill is well developed by medical students in writing and presenting public medical discourses. The medical discourse has become more available to the public over time due to the information presented. This discourse can be given in a health congress, in a hospital or in journals, books in the field of health as well as in research and scientific papers. This type of discourse is also practiced by students from medicine through participation at conferences, congresses, but also in the classes of Functional Contemporary Medical Terminology. The medical discourse is not characterized by optional sentences, exclamations, interrogatives sentences or syntactic dislocations. Instead, the length of the statements differs, from developed sentences to broad phrases, to describe in detail a process, an anatomical organ, a symptom. The methods of health promotion through medical discourse are: discussions on a medical topic, an individual review of a studied material, presentation of informative materials, practical demonstrations, etc. Medical speeches are recommended in terms of lifestyle, in terms of physical exercises, in diets, in specific hygiene measures, in compliance with medical treatments, as well as in learning the symptoms and signs of illness. Public medical discourse allows information on a specific topic: health education, prophylaxis of diseases, the consequences of inappropriate treatment or possible complications from diseases. The concept of communicative competence refers both to the correct knowledge of a language, in our case the Romanian language, and to the ability to use it effectively in approaching a medical topic. Therefore, the purpose of this article is to present ways to develop the communicative skills of medical students through various interactive methods, used in medical terminology classes.

Scopul pragmaticii, în practica lingviștilor pedagogi, ar fi studiul abilității vorbitorilor de a lega sau combina enunțurile cu contextele în care se potrivesc, ceea ce definește competența comunicativă. Conceptul de competență comunicativă (un termen inventat de lingvistul Dell Hymes în 1972) a apărut din rezistență la conceptul de competență lingvistică introdus de Noam Chomsky. Majoritatea savanților consideră acum că o competență lingvistică este partea competenței comunicative. Această competență este bine dezvoltată de către mediciniști în elaborarea și prezentarea discursurilor publice medicale. Discursul medical a devenit cu timpul mai disponibil pentru public datorită informațiilor prezentate. Acest discurs poate fi susținut în cadrul unui congres de sănătate, în cadrul unui spital sau în rubrica revistelor, cărților din domeniul sănătății atât cât și în cadrul cercetărilor și lucrărilor științifice. Acest tip de discurs este practicat și de mediciniști prin participările la conferințe, congrese, dar și în cadrul orelor de Terminologie medicală contemporană funcțională. Discursului medical nu îi sunt caracteristice propozițiile optative, exclamative, interogative, frazele neanalizabile sau dislocările sintactice. În schimb, lungimea enunțurile diferă, de la propoziții dezvoltate, până la fraze ample, pentru a descrie amănunțit un proces, un organ anatomic, un simptom. Metodele de promovare a sănătății prin discursul medical sunt: discuțiile pe un subiect anterior, după parcurgerea individuală a unui material de studiu, prezentarea unor materiale informative, demonstrațiile practice, etc. Discursurile medicale sunt recomandate în ceea ce privește stilul de viață, în ceea ce privește regimul de efort fizic, în diete, în măsurile specifice de igienă, în respectarea tratamentelor medicale, atât și în învățarea simptomelor și semnelor de boală. Discursul medical public permite informarea despre un anumit subiect: educația pentru sănătate, profilaxia unor afecțiuni, consecințele unui tratament neadecvat sau complicațiile posibile în urma afecțiunilor. Conceptul de competență comunicativă se referă atât la cunoașterea corectă a unei limbi, în cazul nostru a limbii române, cât și la capacitatea de a o utiliza eficient în abordarea unei tematici medicale. Prin urmare, scopul acestui articol este de a prezenta modalități de dezvoltare a competențelor comunicative ale mediciniștilor prin diverse metode interactive, utilizate în cadrul orelor de terminologie medicală.