Abstract: The concept of the health information system derives from the statement that measuring the health of the population is fundamental for improving their health. An assessment of the health status of the community, based on statistical information regarding health indicators or factors related to them, is required for the planning and evaluation of health services. For many years, the health status of a population has been assessed using certain indicators and mainly through indicators such as: age-specific mortality rates and causes of death or life expectancy at birth. Routine health indicators provide general data on overall mortality and morbidity from people using health services. These data do not cover or reflect indicators from people who have not requested medical care. As the cause-of-death pattern has shifted from acute diseases as the leading cause of death, to chronic and degenerative diseases, mortality rates and life expectancy at birth have no longer been able to accurately reflect reality. If we widen the area of classical (negative) indicators for the description of health, mortality, morbidity, disability should be taken into account; discomfort and dissatisfaction forming the list of the 5 "D-indicators" of the assessment of health. However, there are also positive indicators that can describe the state of health. Positive health is a concept with increasing use that includes not only the absence of disease but also mental and physical well-being, full functionality, individual abilities, social support, mental and physical performance. All of these positive states have been defined in the literature as positive health, social health, and health associated with quality of life.

Conceptul sistemului informațional de sănătate derivă din afirmația că măsurarea sănătății populației este fundamentală pentru îmbunătățirea stării sale de sănătate. O evaluare a stării de sănătate a comunității, bazată pe informații statistice cu referire la indicatorii de sănătate sau factorii arondați cu aceștia, este necesară pentru planificarea și evaluarea serviciilor de sănătate. Pentru mulți ani, starea de sănătate a unei populații s-a evaluat recurgând la anumiți indicatori și, în principal, prin indicatori precum: ratele de mortalitate specifice pe vârste și cauze de deces sau speranța de viață la naștere. Indicatorii de sănătate de rutină furnizează date în linii generale cu referire la mortalitatea generală și morbiditate de la persoanele care utilizează servicii de sănătate. Aceste date nu acoperă și nu reflectă indicatorii de la persoanele care nu au solicitat asistență medicală. Pe măsură ce modelul de mortalitate pe cauze s-a modificat trecând de la bolile acute pe primul loc în ierarhia cauzelor de deces, la boli cronice și degenerative, ratele de mortalitate și speranța de viață la naștere n-au mai fost în măsură să reflecte corect realitatea. Dacă lărgim aria indicatorilor clasici (negativi) pentru descrierea sănătății ar trebui luat în calcul mortalitatea, morbiditatea, dizabilitatea; disconfortul și insatisfacția formând lista celor 5 „D-indicatori” ai aprecierii stării de sănătate. Există însă și indicatori pozitivi care pot descrie starea de sănătate. Sănătatea pozitivă este un concept cu o utilizare în creștere cuprinzând nu numai absența bolii dar și starea de bine mintală și fizică, funcționalitate deplină, abilități ale individului, suportul social, randamentul mintal și fizic. Toate aceste stări pozitive au fost definite în literatură ca sănătate pozitivă, sănătate socială și sănătate asociată calității vieții.