Tradițiile de nuntă ale lipovenilor din Republica Moldova
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
287 1
Ultima descărcare din IBN:
2023-04-30 21:26
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
392.5(=161.1)(478) (4)
Obiceiuri, datini privind viața particulară (263)
SM ISO690:2012
ZAICOVSCHI, Tatiana. Tradițiile de nuntă ale lipovenilor din Republica Moldova. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 14, 30-31 mai 2022, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2022, Ediția 14, p. 94. ISBN 978-9975-84-158-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 14, 2022
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
14, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2022

Tradițiile de nuntă ale lipovenilor din Republica Moldova

CZU: 392.5(=161.1)(478)

Pag. 94-94

Zaicovschi Tatiana
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 20 iulie 2022


Rezumat

În baza cercetărilor de teren ale autorului au fost relevate trăsăturile caracteristice ale nunții tradiționale a lipovenilor din Republica Moldova. În materialul de față vom prezenta câteva dintre ele. Nunțile se țineau mai ales iarna, în perioada de dulce, sau toamna, când recolta era deja terminată. Nunta tradițională dura trei zile, iar această particularitate s-a păstrat, în mare măsură, până în prezent. Duminică, după cununie, nunta se făcea în casa mirelui, a doua zi – mutatul la casa miresei, așa-zisele „otvodinî” – nunta în casa miresei, iar în a treia zi erau invitați doar cei apropiați. În prima și a doua zi, se efectua „legatul” rudelor (părinții, cumetrii etc.): pentru aceasta se foloseau tăieturi de stofă, prosoape brodate, care se legau în cruce peste ambii umeri. De obicei nunii se alegeau printre nașii de botez, care îndemnau invitații să ofere cadouri tinerilor; iar a doua zi după nuntă ei mergeau prin sat și adunau aceste „daruri” (grâne, capre, miei, stofe etc.). Se ofereau și bani: „Odinioară așa era când dădeau: în „buzunarul stâng”, în „buzunarul drept” și socrilor. „Buzunarul stâng” era în special pentru tinerii căsătoriți, „buzunarul drept” – pentru gospodăria lor comună” (Dobrogea Veche). În dimineața celei de-a doua zi, nașa intra în camera tinerilor pentru a se convinge de „onestitatea” miresei. Dacă se adeverea, ea ieșea la oaspeți cu o batistă sau fundă roșie. După aceea, nunta se muta în casa miresei, la „otvodinî”. „Se mergea cu steagul roșu, care era atârnat pe o prăjină. Femeile cântau. Iar cei mai în vârstă mergeau în față și cântau „Harul Duhului Sfânt” (Cunicea). Mireasa în timpul nunții obligatoriu purta basma, sub care, după cununie, mai purta și kicika, iar mirele era încins cu brâu; în rest erau îmbrăcați în haine festive. Din bucatele tradiționale, menționăm tăiețeii serviți cu un sens anumit; asta însemna că ospățul de nuntă se apropia de sfârșit. De asemenea, în comunicare sunt analizate și o serie de transformări care au avut loc în tradițiile de nuntă ale lipovenilor din Republica Moldova, în special în orașe.