Prezenta comunicare este dedicată interpretării unor acțiuni pentru păstrarea culturii tradiționale în cadrul instituțiilor de învățământ din RSS Moldovenească în anii ’50 ai sec. XX. Documentele de arhivă abundă în numeroase directive, hotărâri, dispoziții privind atragerea instituțiilor de învățământ de toate nivelele în formarea tinerilor, precum și a cadrelor didactice, în propagarea noilor idealuri în detrimentul vechilor modalități de educație. Totuși, sunt firave și unele activități pentru transmiterea elementelor culturii populare, exprimate prin cântec, dans, obiceiuri strămoșești. Atestăm manifestări de păstrare a respectului față de câteva meșteșuguri tradiționale: țesutul covoarelor, broderie, croșetare, cioplitul în lemn. Structurile de partid și de stat înțeleg importanța cadrelor de pedagogi în formarea idealurilor sovietice. De aceea se investesc mari resurse financiare și materiale pentru creșterea numărului de tineri ce își fac studiile în instituțiile cu profil pedagogic, care, obligatoriu, după absolvire sunt repartizați în școlile din raioanele și localitățile republicii. Instituțiile de învățământ superior pedagogic ce activează în această perioadă în RSSM: Institutele pedagogice din Chișinău, Tiraspol, Cahul, Institutul de învățători din Soroca sunt atrase în promovarea idealurilor socialiste. Școlile pedagogice din Orhei, Călărași, Bender, Cahul, Bălți, Tiraspol, Briceni ocupă un loc din ce în ce mai mare în procesul de educație comunistă. Mecanismele de impunere a noului model de viață sunt variate și perfide: falsificarea istoriei naționale, limitarea accesului limbii române, interzicerea literaturii românești, cenzurarea conținuturilor manualelor, obligativitatea participării la manifestările de propagandă, distrugerea obiectelor patrimoniului cultural material etc. În ansamblu, cultura tradițională este limitată la puține domenii și marea majoritate a formelor vieții populare sunt interzise sau date uitării.