Formarea și păstrarea identității implică procese psihosociale, axiologice și politice complexe referitor la interiorizarea valorilor specifice exprimării individualității unei persoane sau a unei comunități. Conștientizarea identității naționale, politice, culturale sau etnice este direct legată de procesul de păstrare și valorificare a patrimoniului cultural al comunității sau societății. De asemenea, un element de o importanță fundamentală pentru formarea și păstrarea identității îl reprezintă cultura securității și siguranței (a persoanei, a comunității sau la nivel internațional), care devine o condiție importantă pentru o dezvoltare sustenabilă într-o societate a riscurilor. Cultura securitară a persoanei devine, în contextul proceselor identitare, elementul-cheie în aprofundarea implicării cetățeanului în gestionarea societății, prin (auto)responsabilizare și asumarea unor funcții publice de importanță fundamentală. De asemenea, cultura securității este strict legată de modul, resursele, potențialul și posibilitatea de asigurare a siguranței persoanei. Aceasta poate și trebuie să fie amplificată prin cunoașterea mai aprofundată a caracterului și specificului unor asemenea fenomene precum democratizarea, securizarea, responsabilizarea socială a cetățeanului, investirea acestuia cu noi cunoștințe și abilități care pot contribui operativ și decisiv la asigurarea securității și siguranței personale și comunitare. Astfel, specificul concepției securității umane are la bază conceptul drepturilor fundamentale ale omului și reducerea semnificativă a riscurilor umane în contextul schimbărilor globale și microsociale, care implică amenințări imediate și latente. Abordările contemporane privind formarea și păstrarea identității se bazează pe conștientizarea dezvoltării persoanei și comunității umane într-un context politico-istoric. Doar într-un mediu securizat e posibilă transmiterea moștenirii culturale, a valorilor materiale și spirituale generațiilor viitoare.