Activitatea organizațiilor basarabene de binefacere pentru refugiați în anii 1920–1921
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
267 1
Ultima descărcare din IBN:
2023-07-23 15:11
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
[061.235+364.07]-047.73(478)”1920-1921” (1)
Organizații non-guvernamentale și tipuri de cooperare (105)
Probleme sociale care reclamă ajutor și asistență. Tipuri de ajutoare sociale (528)
SM ISO690:2012
GARUSOVA, Olga. Activitatea organizațiilor basarabene de binefacere pentru refugiați în anii 1920–1921. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 14, 30-31 mai 2022, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2022, Ediția 14, p. 78. ISBN 978-9975-84-158-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 14, 2022
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
14, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2022

Activitatea organizațiilor basarabene de binefacere pentru refugiați în anii 1920–1921

CZU: [061.235+364.07]-047.73(478)”1920-1921”

Pag. 78-78

Garusova Olga
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
Disponibil în IBN: 20 iulie 2022


Rezumat

Comunicarea este dedicată unui subiect puțin cercetat, dar care este actual și în situația contemporană. În baza documentelor de arhivă și a publicațiilor periodice, sunt analizate direcțiile și formele de activitate ale organizațiilor publice locale pentru care ajutau refugiații în perioada finală a Războiului Civil din sudul Rusiei. În condițiile când fostele structuri caritabile au încetat activitatea, afluxul masiv de persoane defavorizate în Basarabia a agravat brusc problema creării unor organizații umanitare speciale. Societățile de binefacere, care au apărut mai devreme pe principiul naționalconfesional, au continuat să aibă grijă de compatrioți cu ajutorul ambasadelor (poloneze) și fundațiilor internaționale (evreiești). Refugiații de etnie rusă, majoritatea stabiliți la Chișinău, au fost ajutați sporadic de instituțiile bisericești și municipale. Pentru a oferi sprijin organizat mai larg creștinilor ortodocși de diferite naționalități aflați în nevoie, în toamna anului 1920, la inițiativa nobilimii locale a fost creat Cercul basarabean de asistență pentru refugiații din diferite regiuni ale Rusiei și a fost deschisă Secția de refugiați în cadrul Comitetului basarabean de asistență pentru șomeri și nevoiași, al cărui Consiliu de administrație a inclus personalități publice cunoscute, reprezentanți ai clerului și jurnaliști. În comunicare se va acorda o atenție deosebită Secției de refugiații, care a devenit cea mai mare și mai influentă organizație și a reușit să unească diferite segmente ale populației în ajutorarea refugiaților. Pe lângă sprijinul material (alimente, indemnizații bănești, îmbrăcăminte, manuale), aceasta a asistat la găsirea locurilor de muncă și de trai, a oferit servicii medicale și juridice gratuite, a ajutat internații în lagăre, a apărat interesele de drept ale foștilor cetățeni ai Rusiei. Sursele principale de fonduri erau donații de la persoane fizice, de la mănăstiri, comercianți, proprietari ale întreprinderilor, dar se adunau și încasări din evenimente culturale, educaționale, de divertisment. Modalitățile de rezolvare a problemei refugiaților au fost determinate atât de factori politici și socio-economici obiectivi, cât și de experiența bogată a basarabenilor în domeniul carității publice și de vechile tradiții ale carității creștine.