Obiceiuri de recuperare a sufletului celor morți de moarte năprasnică
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
323 0
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
393 (71)
Moarte. Pregătirea morților. Înmormântări. Ceremonii funebre/funeralii (59)
SM ISO690:2012
COTOMAN, Carolina. Obiceiuri de recuperare a sufletului celor morți de moarte năprasnică. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 14, 30-31 mai 2022, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2022, Ediția 14, p. 71. ISBN 978-9975-84-158-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 14, 2022
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
14, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2022

Obiceiuri de recuperare a sufletului celor morți de moarte năprasnică

CZU: 393

Pag. 71-71

Cotoman Carolina
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
Disponibil în IBN: 20 iulie 2022


Rezumat

Tema morţii se află în centrul oricărui tip de cunoaştere a fiinţei umane, fie ea cunoaştere filosofică, etnologică sau religioasă. Căutarea soluțiilor de susținere a celui plecat în lumea de dincolo îi face pe cei rămași în lumea de aici să încerce căi de penetrare peste limitele dintre lumi. Fiecare neam și-a elaborat de-a lungul timpului sisteme funerare proprii, axate pe cunoștințe (sau doar credințe) ancestrale de asigurare, susținere și supraveghere a integrării pozitive a sufletului celui răposat în alte dimensiuni. Există o structură comună a ritualului funerar, precum și a sistemelor de pomenire a răposaților, regăsită în linii mari pe întreg teritoriul românesc, o schemă ce îşi are rădăcini în perioada precreştină, coborând până în neolitic. Există, desigur, și diferenţe regionale, locale ce determină diversitatea formelor pe care le-a îmbrăcat viziunea asupra dualităţii existenţă-moarte de-a lungul timpului. Aproape întotdeauna fiecare ceremonial funerar este desfăşurat după obiceiul local. În comunicare ne propunem o discuție asupra subiectului morţii năprasnice și a zilelor și modalităților de pomenire a celor care au murit de moarte năprasnică. Cea mai acută problemă, pe care o scoate în evidență atât tradiția, cât și religia creștină, constă în faptul că în cazul morții năprasnice majoritatea răposaților pleacă în lumea cealaltă nepregătiți (nespovediți / nemărturisiți, neîmpărtășiți / necuminecați), iar sufletul este silit să iasă din trup brusc, fără pregătire pentru desprindere. Cei rămași în lumea aceasta au sarcina de a soluționa circumstanțele respective în scopul recuperării sufletului celui mort de moarte năprasnică. În afară de rugăciunile personale și cele solicitate călugărilor și preoților, se obișnuiește aprinderea făcliilor în timpul slujbelor religioase pentru anumite perioade de timp, aprinderea lumânărilor speciale în biserică și pomenirea după nume în prima zi de Paști, ținerea slujbelor de pomenire în biserică și oferirea de pomeni la anumite sărbători, în mod special, la Ispas.