Interdependența tehnicilor de modelare și procedeelor plastice în realizarea nudurilor sculpturale moldovenești
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
198 1
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-16 17:06
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
730.041.3(478) (3)
Arte plastice (429)
SM ISO690:2012
MARIAN, Ana. Interdependența tehnicilor de modelare și procedeelor plastice în realizarea nudurilor sculpturale moldovenești. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 14, 30-31 mai 2022, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2022, Ediția 14, p. 48. ISBN 978-9975-84-158-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 14, 2022
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
14, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2022

Interdependența tehnicilor de modelare și procedeelor plastice în realizarea nudurilor sculpturale moldovenești

CZU: 730.041.3(478)

Pag. 48-48

Marian Ana
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
Disponibil în IBN: 20 iulie 2022


Rezumat

Materialele adecvate nudului sculptural sunt de o mare diversitate, dar, practic, identice cu cele folosite la crearea portretului sculptural. Printre ele sunt: lutul, piatra (de la calcar și granit până la marmură și unele pietre semiprețioase), metalele (bronzul, aluminiul, argintul, aurul), lemnul (diferite specii), ceara (ca material pregătitor), plastilina (folosită și ea pentru schițe) și ghipsul (necesar turnării lucrărilor). Gresia este un material moale și convenabil tăierii, care permite materializarea oricăror concepții artistice (Dumitru Verdianu, Fiul risipitor (2000)). Marmura este o rocă dură, folosită în sculptura statuară, pe motiv că ea redă bine carnația, prin transparența și strălucirea sa (Dumitru Verdianu, Eva (1990)). O lucrare executată în granit cere o tratare în planuri mari, proeminente, fără detalii minuţioase (Dumitru Verdianu, Ion Creangă (1990)). Bronzul favorizează reproducerea cu exactitate a tuşei, urmelor lăsate de mâna artistului în procesul modelării și poate fi folosit pentru transpunerea mişcărilor largi (Ion Zderciuc, Sărutul (1987) şi Îndrăgostiţii (1987)). Lemnul se caracterizează prin efecte de modelare, care, vizavi de procedeele plastice folosite, creează o expresie plastică impresionantă (Alexandru Plămădeală, Schiţă (1930) și Iurie Canașin, Tors (1982)). În creaţia Alexandrei Picunov-Târţău şamota în compoziţii sculpturale capătă o rezonanţă artistică şi formele unei abordări contemporane (Infinit (1972) şi Germen (1979)). Ghipsul, adesea patinat, a fost explorat de către sculptorul Basarabiei interbelice Alexandru Plămădeală (Disperare (1921)). Procedeele plastice, vizavi de tehnicile de modelare, lărgesc considerabil aria abordării nudurilor prin elementele de limbaj plastic și prin soluțiile compoziționale originale. Astfel, tehnicile de modelare, în toată diversitatea lor, oferă posibilități largi și libertate în creație, pe care sculptorii le folosesc cu mare abilitate pentru a implementa ideile și concepțiile lor artistice. Un spațiu imens revine procedeelor plastice și construcțiilor anatomice, care, conlucrând eficient, conferă lucrărilor o amprentă inedită. Indiferent de perioada de timp în care au activat sculptorii și de predilecțiile lor stilistice, ei au optat pentru un dialog complex cu spectatorii, în care metoda de prelucrare a materialului sau, altfel zis, expresivitatea formei exterioare în nudul sculptural are o importanță covârșitoare