Documentele istorice atestă existența pe teritoriul actual al orașului Chișinău a trei cimitire care țineau de comunitatea ebraică a orașului. Două dintre ele, cele mai vechi, cu rădăcini istorice incerte, deja în secolul al XIX-lea nu mai erau utilizate. Cu toate acestea, locul acestor cimitire a fost păstrat intact până la mijlocul secolului XX, când ele au fost desființate de către autoritățile orășenești sovietice. Astăzi, pe locul lor se înalță blocuri de locuit și case de locuit particulare. Cel de-al treilea cimitir, unicul rămas în uz până astăzi, a fost deschis în anul 1819 în valea pârâului Durlești. În anii ’50 ai secolului XX, autoritățile au micșorat substanțial teritoriul lui, pe locurile „eliberate” fiind amenajat un parc urban și construite un șir de blocuri locative. În anii ’70, cimitirul a fost închis. În anii ’80-90, drept consecință a exodului populației evreiești a Chișinăului peste hotarele Republicii Moldova, partea păstrată a cimitirului a intrat treptat în abandon și degradare. În 1993, prin decizia Parlamentului, cimitirului ebraic i s-a acordat statut de bun de patrimoniu cultural național, fiind înscris în Registrul monumentelor ocrotite de stat. Din anul 2018, acest bun imobil a devenit filială a Instituției publice Muzeul de istorie a evreilor din Republica Moldova.