Un loc distinct printre artiștii de marcă ai orchestrei populare profesioniste „Folclor” îi aparține interpretei Nina Ermurachi (1949–2016). Cu peste 170 creații înregistrate în fondul audiovizual al IPNA Compania „TeleradioMoldova”, repertoriul reputatei artiste înscrie o filă importantă în istoria culturii muzicale naționale. Ampla sa moștenire culturală, care acoperă atât perioada sovietică tardivă (anii 1970–1980), cât și cea post-sovietică (anii 1990–2000), a rămas însă puțin studiată, insuficient sistematizată și slab valorificată științific. Dotată cu un talent muzical nativ de excepție, posesoare a unei voci formidabile de alto, intens marcată de un timbru catifelat, tandru și fascinant, artista și-a manifestat din plin valențele creative în opera recitirii, reactualizării și reclădirii registrului liric al cântecului popular în versiunea sa neo-tradițională, valorificând și sintetizând, pe de o parte, resursele expresive emblematice ale tradiției orale, iar pe de alta, inovațiile intonaționale și stilistice ale orchestrei populare instituționalizate, dar și potențialul creației literare de autor, în contextul social și politic hegemonic din epocă. Printre dominantele palmaresului de creație al interpretei Nina Ermurachi se evidențiază diversele specii ale cântecul liric (de dragoste, de dor, de nostalgie, umoristic, de joc etc.) și, în particular, doina și romanța populară. Amprenta contextului social-politic din epoca totalitară se reflectă însă în conținutul cântecelor populare sovietice, dedicate serbărilor oficiale, ideologiei comuniste, evenimentelor politice, eroismului de muncă și de luptă, lucrări ce formează un set distinct de creații de autor, grupate sub sceptrul așa-numitului „cântec de viață nouă”, valorificând „metoda realismului socialist”. Autorul își argumentează discursul în baza datelor și documentelor de arhivă, interviurilor cu artiștii, materialelor de presă, înregistrărilor audio și video, literaturii de specialitate.