Repertoriul interpretei Nina Ermurachi în orchestra Folclor: genuri, tendințe estetice și teme specifice
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
245 1
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-12 01:45
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
784.4.071.2:785.1(478)(092) (1)
Muzică vocală (287)
Muzică instrumentală. Muzică simfonică. Gruparea instrumentelor. Muzică pentru ansamblu (274)
SM ISO690:2012
CHISELIŢĂ, Vasile. Repertoriul interpretei Nina Ermurachi în orchestra Folclor: genuri, tendințe estetice și teme specifice. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 14, 30-31 mai 2022, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2022, Ediția 14, p. 22. ISBN 978-9975-84-158-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 14, 2022
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
14, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2022

Repertoriul interpretei Nina Ermurachi în orchestra Folclor: genuri, tendințe estetice și teme specifice

CZU: 784.4.071.2:785.1(478)(092)

Pag. 22-22

Chiseliţă Vasile
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 19 iulie 2022


Rezumat

Un loc distinct printre artiștii de marcă ai orchestrei populare profesioniste „Folclor” îi aparține interpretei Nina Ermurachi (1949–2016). Cu peste 170 creații înregistrate în fondul audiovizual al IPNA Compania „TeleradioMoldova”, repertoriul reputatei artiste înscrie o filă importantă în istoria culturii muzicale naționale. Ampla sa moștenire culturală, care acoperă atât perioada sovietică tardivă (anii 1970–1980), cât și cea post-sovietică (anii 1990–2000), a rămas însă puțin studiată, insuficient sistematizată și slab valorificată științific. Dotată cu un talent muzical nativ de excepție, posesoare a unei voci formidabile de alto, intens marcată de un timbru catifelat, tandru și fascinant, artista și-a manifestat din plin valențele creative în opera recitirii, reactualizării și reclădirii registrului liric al cântecului popular în versiunea sa neo-tradițională, valorificând și sintetizând, pe de o parte, resursele expresive emblematice ale tradiției orale, iar pe de alta, inovațiile intonaționale și stilistice ale orchestrei populare instituționalizate, dar și potențialul creației literare de autor, în contextul social și politic hegemonic din epocă. Printre dominantele palmaresului de creație al interpretei Nina Ermurachi se evidențiază diversele specii ale cântecul liric (de dragoste, de dor, de nostalgie, umoristic, de joc etc.) și, în particular, doina și romanța populară. Amprenta contextului social-politic din epoca totalitară se reflectă însă în conținutul cântecelor populare sovietice, dedicate serbărilor oficiale, ideologiei comuniste, evenimentelor politice, eroismului de muncă și de luptă, lucrări ce formează un set distinct de creații de autor, grupate sub sceptrul așa-numitului „cântec de viață nouă”, valorificând „metoda realismului socialist”. Autorul își argumentează discursul în baza datelor și documentelor de arhivă, interviurilor cu artiștii, materialelor de presă, înregistrărilor audio și video, literaturii de specialitate.