Articolul precedent |
Articolul urmator |
507 19 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-03 23:32 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
008(498) (35) |
Civilizație. Cultură. Progres (818) |
SM ISO690:2012 ROGOJANU, Dumitru-Cătălin. Memorie și patrimoniu cultural. Interferențe și interpretări. In: Tradiţii şi procese etnice, Ed. 3, 31 martie 2022, Chişinău. Chişinău: Notograf Prim, 2022, Ediția 3, p. 52. ISBN 978-9975-84-157-3.. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Tradiţii şi procese etnice Ediția 3, 2022 |
||||||
Simpozionul "Tradiţii şi procese etnice" 3, Chişinău, Moldova, 31 martie 2022 | ||||||
|
||||||
CZU: 008(498) | ||||||
Pag. 52-52 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Atunci când discutăm despre raportul dintre patrimoniu cultural și memorie, trebuie în primul rând să ne gândim că pentru aceste două concepte nu putem să oferim definiții clare, subiectul complicându-se mai mult în momentul în care se dorește și o înțelegere concretă a interferenței dintre cele două. Memoria reprezintă în concepția lui Veysel Apaydin unul dintre cele mai dificile domenii ale științelor sociale, ea este mereu activă, interacționează cu viața de zi cu zi a indivizilor, grupurilor și comunității, iar patrimoniul constituie o acumulare de memorie, fie memorie culturală, memorie socială, individuală sau colectivă. Cert este că memoria reflectă viața comunităților, ea nu este ușor de cercetat pentru că este volubilă, mereu în schimbare, patrimoniul depinzând de presiunea memoriei, dar și memoria este într-o continuă interacțiune cu patrimoniul. Dincolo de abordările sociologice, filosofice, psihologice, antropologice etc., studiul se axează pe o cercetare dintr-o perspectivă istorică, urmărind cu atenție studiile occidentale asupra memoriei și patrimoniului. Se aduce în discuție, plecând de la opera marelui istoric francez Pierre Nora, conceptul de lieux de mémoire (locuri ale memoriei), care dețin un rol important în angrenajul patrimoniului cultural, în ceea ce putem numi memorie patrimonială. Patrimoniul nu este decât o moștenire a unor artefacte, tradiții, obiceiuri, locuri memoriale, monumente unde memoria reprezintă un factor important în aducerea aminte, ea este un proces dinamic pentru amintire și reamintire. Cu toate că memoria este subiectivă, iar patrimoniul este tangibil, din interacțiunea celor două se pot deduce realități cotidiene trecute, relații sociale și comunitare, se reliefează cadre și contexte sociale. Sigur în viziunea lui Maurice Halbwachs, memoria colectivă se reflectă în multe aspecte ale patrimoniului cultural, ea nu trasează limite de interpretare, se readuce trecutul în prezent, iar patrimonial are menirea de a întreține acest trecut prin diverse mijloace și de a-l prezenta comunităților cu o privire spre viitor. |
||||||
Cuvinte-cheie patrimoniu cultural, memorie, lieux de mémoire, memorie colectivă, memorie patrimonială. |
||||||
|