Aportul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală la organizarea timpului liber în perioada postbelică
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
490 4
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-20 08:31
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
069.02:39(478)(091) (3)
Muzee. Expoziții permanente (505)
Antropologie culturală. Ethnografie. Obiceiuri. Tradiții. Datini. Mod de viață. Folclor (2202)
SM ISO690:2012
REȘETNIC, Elena. Aportul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală la organizarea timpului liber în perioada postbelică. In: Tradiţii şi procese etnice, Ed. 3, 31 martie 2022, Chişinău. Chişinău: Notograf Prim, 2022, Ediția 3, p. 51. ISBN 978-9975-84-157-3..
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Tradiţii şi procese etnice
Ediția 3, 2022
Simpozionul "Tradiţii şi procese etnice"
3, Chişinău, Moldova, 31 martie 2022

Aportul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală la organizarea timpului liber în perioada postbelică

CZU: 069.02:39(478)(091)

Pag. 51-51

Reșetnic Elena
 
Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală
 
Disponibil în IBN: 18 iulie 2022


Rezumat

Partidul Comunist controla în întregime viața cetățenilor, inclusiv modul de organizare și petrecere a timpului liber. Individul nu avea de fapt posibilitatea de a alege ce face în timpul său liber. Pentru a nu permite oamenilor prea multe gânduri „inutile”, era necesar ca aceștia să fie mereu ocupați cu ceva. De mici erau trecuți în rândurile octombreilor, apoi ai pionierilor, mai târziu deveneau comsomoliști și membri de partid. Iar pentru timpul liber exista o multitudine de activități: vizionarea filmelor, a spectacolelor de teatru, activități sportive, vizitarea muzeelor, etc. Cinematograful, teatrul, muzeul, toate erau eficient folosite în politica propagandistică a partidului. Încă de la început, muzeele au ocupat un loc de frunte în lista instrumentelor ideologice. Expozițiile oferite publicului de către MNEIN, în primii ani postbelici, se axau pe teme precum: participarea Moldovei în Revoluția din Octombrie, Marele Război pentru apărarea Patriei, așezări antice slave pe teritoriul Moldovei, etc. În deceniile următoare, nu mai scot atât de des în față războiul, dar erau mereu etalate succesele nemaipomenite pe care le-a obținut poporul moldovenesc în construcția comunismului, sub îndrumarea partidului. Bineînțeles, în legătură cu aceste realizări, s-au tot organizat expoziții, până la destrămarea URSS. Abia către sfârșitul anilor 60, vizitatorii au posibilitatea să aprecieze expoziții cu teme etnografice, dintr-o perspectivă ideologică, bineînțeles. În același timp, pe parcursul întregii perioade sovietice, angajații muzeului aveau planificate anual un număr impresionant de lecții, pe care trebuiau să le țină prin satele și raioanele republicii. Nu doar atât, organizau expoziții ambulante, cu același scop. Căci toată lumea avea datoria să cunoască rezultatele ultimelor alegeri în Consiliul de Miniștri ai RSSM, cine a fost G. Kotovski, cum a evoluat Moldova de când a fost „eliberată” etc. Pe de o parte, muzeul era accesibil pentru toți, iar pe de altă parte, a continuat să fie un instrument de iluminare politică, până la destrămarea URSS. Comparând această perioadă cu vremurile noastre, când avem dreptul de a decide cum ne organizăm timpul, fie el de muncă, fie pentru odihnă, este cu atât mai evidentă ideologizarea politică, care folosea toate mijloacele posibile, inclusiv, activitățile destinate timpului liber.

Cuvinte-cheie
muzeu, timp liber, etnografie, perioada sovietică, ideologie politică.