Lucrarea își propune să aducă în prim plan măștile tradiționale folosite în zona Maramureșului în perioada sărbătorilor de iarnă și jocurile cu măști din cadrul teatrului popular (Viflaimul). Datinile și obiceiurile din cadrul sărbătorilor de iarnă au existat încă din vremuri îndepărtate, unele venind din perioada precreștină, iar altele fiind preluate și valorificate în spiritul și beneficiul creștinismului. În spațiul românesc, masca este întâlnită atât în momentele cheie din viața omului - naștere, nuntă, înmormântare, cât și în cadrul obiceiurilor din vremuri îndepărtate, jucând numeroase roluri: apotropaice, de purificare, magie, de comunicare cu spiritele strămoșilor, de invocare a duhurilor pentru fertilitate și rodnicie ș.a. Fiind folosită inițial la practicarea vânătorii, iar mai apoi ca simbol în cadrul riturilor, masca avea caracter laic și funcții care cuprindeau valori mitice, apotropaice și sociale. Cu timpul, funcțiile și caracterul măștii au suferit modificări esențiale. În prezent masca este folosită ca recuzită în spectacole și adaptată teatrului popular cu caracter creștin care se practică în preajma sărbătorilor de iarnă; funcțiile inițiale fiind înlocuite cu funcția ludică și cea estetică. De asemenea, prin intermediul „Omului cu măști” ne propunem să subliniem importanța și rolul pe care masca îl joacă, nu doar în cadrul teatrului popular, ci și în viața de zi cu zi. Acesta pune accent pe aspecte mai puțin cunoscute de către simplul privitor, pe care a reușit să și le însușească de-a lungul anilor în care s-a dedicat realizării măștilor populare și valorificării lor. Simbolistica măștii este legată în mod direct de riturile agrare, de importanță și rolul acestora, dar și de zilele ,,moșilor”, mai cu seamă de moșii de iarnă.