Implicaţii psihologice ale maladiei HIV/SIDA
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
325 28
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-17 18:01
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
159.923:[616.98:578.828HIV] (1)
Psihologie (3327)
Boli transmisibile. Boli infecţionase şi contagioase, stări febrile (576)
Virologie (435)
SM ISO690:2012
CEBAN, Ana. Implicaţii psihologice ale maladiei HIV/SIDA. In: Sesiune națională cu participare internațională de comunicări științifice studențești, Ed. 26, 1 februarie - 1 martie 2022, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2022, Ediția 26, Vol.1, pp. 356-359. ISBN 978-9975-159-50-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiune națională cu participare internațională de comunicări științifice studențești
Ediția 26, Vol.1, 2022
Sesiunea "Sesiunea naţională cu participare internațională de comunicări ştiinţifice studenţeşti"
26, Chișinău, Moldova, 1 februarie - 1 martie 2022

Implicaţii psihologice ale maladiei HIV/SIDA

CZU: 159.923:[616.98:578.828HIV]

Pag. 356-359

Ceban Ana
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 5 iulie 2022


Rezumat

Una dintre problemele societăţii contemporane este maladia HIV/SIDA a cărei implicaţii pot fi resimţite tot mai mult la nivel biopsiho-social. Interesul sporit faţă de această maladie se datorează impactului pe care îl are aceasta asupra procesului evoluţiei personalităţii individului.Pentru foarte multe persoane aflarea statutului seropozitiv se asociaza cu moartea, stigma, anxietate legată de viitorul relaţiilor interumane şi carierei profesionale, nesiguranţă referitor la ce se poate întâmpla copiilor etc. Modul de transmitere, impactul asupra individului şi asupra grupurilor, maniera în care societatea răspunde acestei afecţiuni sunt procese caracterizate printr-o varietate de factori sociali şi comportamentali. Din acest motiv SIDA reprezintă la ora actuală un fenomen psihologic şi social, în aceeaşi măsură în care este şi un fenomen medical [5]. Datele clinice şi empirice arată că majoritatea persoanelor seropozitive se confruntă cu multiple sentimente şi emoţii. Acestea se concentrează în jurul pierderilor resimţite intens în plan psihologic. Astfel, Blagoslov (2006) evidențiază cele mai dureroase experienţe cu care se confruntă o persoană seropozitivă: Pierderea sănătăţii• – este faptul evident care apare în conştiiinţapersoanei respective. Această pierdere duce la reajustarea priorităţilor personale în jurul menţinerii unei stări de bine - cât mai aproape de sănătatea pierdută – în dauna altor lucruri importante din viaţa personală şi profesională. Pierderi în plan psihologic•: pierderea aspiraţiilor, a statutului social, a relaţiilor cu ceilalţi, scăderea stimei de sine, pierderea interesului pentru viaţă etc. Aceste pierderi se petrec în timp şi duc, de multe ori, la trăirea permanentă a senzaţiei de singurătate, de a fi neînţeles, la retragere socială, la dezechilibre psihologice serioase. Pierderea viitorului•. La aflarea diagnosticului toată perspectivaasupra vieţii este răsturnată. Cei mai mulţi dintre oameni trăiesc având o viziune asupra propriului viitor şi idei despre cum îşi vor împlini acele vise. Pierderea acestei viziuni asupra viitorului are un impact devastator asupra imaginii de sine, a respectului de sine, a încrederii în sine, a identităţii personale, a întegrităţii psihologice a persoanei. Ameninţarea permanentă a stigmatizării şi izolării din partea soci• etăţii. Persoanele seropozitive trăiesc această teamă indiferent unde merg şi indiferent cu cine vorbesc. La serviciu, acasă, la şcoală, în relaţiile cu prietenii sau rudele, permanent selectează informaţiile personale care pot fi spuse. Ei trebuie să decidă permanent cui, cum, cât şi ce anume vor spune în legătură cu sănătatea lor, problemele lor, nevoile lor. Un fenomen strâns legat de stigmă este autostigmatizarea aceasta fiind procesul de interiorizare a stigmei externe asociat cu numeroase gânduri negative despre propria persoană, devalorizare personală și auto-blamare. Autostigmatizarea legată de virusul imunodeficienței umane este un set de judecăți negative cu privire la propria persoană ca urmare a sentimentului de rușine, inutilitate și autoculpabilizare, care afectează accesul la ingrijire și tratament, precum și calitatea generală a vieții persoanelor seropozitive. Etiologia autostigmatizării la persoanele seropozitive cuprinde o paletă extrem de largă de factori aflați într-o intercondiționare dinamică: perioada scurtă de timp de la aflarea diagnosticului, mediul și condițiile de viață precare în care persoana seropozitivă se află, confruntarea cu stigma socială și comportamente discriminatorii, relațiile de familie și relațiile sociale deficitare, acces scăzut la serviciile de îngrijire și reabilitare psiho-socială, nivel scăzut al respectului și acceptării de sine, nivel redus de reziliență [2, 3]. Repercusiunile autostigmatizării la persoanele seropozitive sunt numeroase şi dramatice cu implicaţii profunde ce vizează toate aspectele vieţii: imaginea de sine, acceptarea de sine, comportamentele de risc, sistemul de credinţe, izolarea autoimpusă, mecanismele de coping. Cercetările efectuate confirmă faptul că autostigmatizarea limitează capacitatea persoanelor seropozitive de a avea un mod de viaţă pozitiv, implicând profunde daune asupra edificiului psihic şi psiho-social al acestora [4]. Descoperirea unui secret• . Există situaţii când, odată cu dezvăluirea statutului de seropozitivitate, persoanele sunt nevoite să dezvăluie informaţii ascunse până atunci, informaţii care pot prin ele însele să pună în pericol echilibrul personal, al relaţiei de cuplu, al relaţiei cu familia sau prietenii. Vinovăţia• – pentru că s-a infectat şi poate că a infectat şi pe alţii.În multe cazuri povara propriului diagnostic este dublată de povara vinovăţiei. Dacă persoana nu depăşeşte această etapă psihologică ea poate alimenta mari frământări şi poate duce la depresii serioase sau alte manifestări psihopatologice. Povara păstrării secretului diagnosticului.• Persoanele seropozitiveajung, în timp, să trăiască o viaţă dublă. O viaţă intimă, neîmpărtăşită cu nimeni sau cu foarte puţine persoane şi o viaţă publică, cu alte priorităţi, cu alte persoane, dar cu multe minciuni care acoperă cealaltă parte, ascunsă, ce nu trebuie ştiută de nimeni. Această permanentă dedublare duce la epuizarea resurselor emoţionale, la retragere socială, la retragere în sine, schimbarea unor comportamente şi chiar, cu timpul, la schimbări în personalitatea persoanei respective. Pierderea speranţei. •Aceasta poate fi cel mai greu de suportat decătre persoana în cauză dar şi de către persoanele apropiate. Persoanele trăiesc disperare şi neputinţă, nemaicrezând în apariţia în viitor a unui tratament care să le rezolve problema. Orice încercare de a le vorbi acestor persoane despre speranţă este privită cu neîncredere şi cinism [1]. În concluzie, menționăm că mplicaţiile psihologice în cazul infecţiei HIV/SIDA sunt la fel de copleşitoare ca şi cele medicale. Printre aspectele psihologice care marchează o persoană seropozitivă se numără la nivel individual: limitarea posibilităţilor fizice; limitarea atribuţiilor profesionale şi familiale; pierderea încrederii de sine şi în ceilalţi; izolarea; supraprotecţia sau respingerea de către familie, rude, prieteni; dorinţa de a cunoaşte cât mai multe despre boală; respingere din partea serviciilor sociale şi medicale; afectarea întregii familii; autostigmatizarea.