Lipside viaţă a persoanei […] se pedepseşte cu închisoare de pînă la 6 ani.”. Și din punct de vedere social, eutanasia pare a fi percepută drept ceva foarte radical, deoarece agravează o problemă, în loc să o diminueze, iar prin întreruperea vieții, pacientul este privat de speranţă şi de orice posibilitate de a regreta sau de a se răzgândi la asemenea acțiuni. În cazul durerilor intolerabile, eutanasia distruge întregul sistem nervos în loc să distrugă doar locul de percepţie a durerii. Un exemplu recent preluat din una din edițiile prezentate de jurnalistul Dorin Galben, mi-a demonstrat că sinuciderea asistată/ eutanasia deși este ilegală, estepracticată în marea majoritate din instituțiile medicale ale țării noastre. Din perspectivă medicală eutanasia este greu de pus în practică, pentru că medicina este o ştiință orientată în beneficiul omului, fapt relevat încă de la Hippocrate, Etica şi deontologia medicală au obligaţia să emită un punct de vedere privind stările terminale, de frontieră între viaţă şi moarte. Medicii caută mereu să rămână fideli Jurământului lui Hippocrate, ca prim-cod al deontologiei. Deoarece este condamnată de biserică, problema eutanasiei ridică, în egală măsură, întrebări de natură religioasă şi etică. Din punct de vedere teologic, eutanasia este interzisă, astfel considerând că are un caracter anticreştin, care contravine poruncii Dumnezeieşti „Să nu ucizi”. A propune eutanasia cuiva înseamnă a considera că viaţa acelei persoane nu merită trăită, astfel un preot de la biserica ,,Înălţarea Crucii Domnului” din Moscova, Aleksandr Ptiţân, susține că: ,,Prin suferinţe, omul se curăţă de păcate.” Faptul că ar fi posibilă pierderea de sub control al fenomenului dat demonstrează că societatea nu este pregătită pentru o astfel de „moarte rapidă”. Deși destinată pacienților cu boli în fază terminală, eutanasia ar fi mai devreme sau mai târziu folosită şi pentru alte grupuri de pacienți cum ar fi persoanele în vârstă, pacienții cu handicap, pacienții cu probleme affective și cei cu infirmități. Mai mult ca atât, pentru statele cu un sistem de justiție corupt și inechitabil cum este în cazul dat Republica Moldova, o astfel de lege ar crea abuzuri foarte mari cât și ar putea stimula apariția crimelor în instituțiile medicale din motive politice sau personale. În concluzie, eutanasia este departe de a satisface cerințele rigurozității reglementării unor situații limită de genul celor referitoare la bolnavii în stare terminală, la hrănirea şi hidratarea artificială, la situațiile de întrerupere a procedurilor de resuscitare sau de efectuarea a anumitor terapii care asigură supraviețuirea. În acest context, medicul este determinat şi obligat să aplice un tratament sau o procedură medicală, în caz contrar va răspunde penal. Niciodată nu ar trebui să ne dezicem de ceea ce a creat Dumnezeu! Eutanasia va fi un subiect actual atâta timp, cât vor predomina acei factori care au generat-o în actualitate.