Încă în 1973, sociologul Daniel Bell, a fost printre primii care a folosit conceptul de societate postindutrială în opera sa “Comingul societății post-industriale: o activitate in domeniul prognozării sociale” acesta spunea:,,O societate postindustrială se bazează pe servicii. Ceea ce contează nu este mușchiul crud putere sau energie, ceea ce contează este informația. Persoana centrală în această societate este profesionistul, pentru că este dotat cu educație și instruire pentru a oferi tipuri de abilități pe care societatea postindustrială le cere.”[1] O caracteristică de baza a societătii postindustriale este: “Cunoașterea este cel mai prețios bun.” Educația devine universală, iar un procent din ce în ce mai mare de populație are acces la învățământul superior.[1] Sub influența progresului științific și tehnologic în economia mondială modernă, au loc următoarele schimbări. În primul rând, creșterea informatizării și intelectualizării muncii. Tehnologia informației și comunicării (TIC) devine scopul principal al secolului 21 pentru a fi social, economic și cultural integrat.[4] Dar, nimeni nu a prevăzut ce urma să se întâmple. Începând cu luna martie 2020, criza COVID-19 a determinat instituțiile de învățământ superior din Republica Moldova, Europa și întreaga lume să își închidă ușile și să treacă rapid la predarea la distanță / online. În câteva săptămâni, peisajul educațional din RM și din întreaga lume s-a schimbat fundamental. Profesorii, dar și studenții s-au adaptat rapid și au continuat să învețe, dând dovadă de hotărâre și perseverență. Astfel,tehnologiile informaționale au fost cele, care au salvat situația. Universitatea de Stat din Moldova a început să petreacă perechile pe platforma “Moodle”, la fel ca și Universitatea Rovira i Virgili din Tarragona, Spania, UTM-ul si Universitatea Politehnica din București pe platforma “Teams”, iar Universitatea Nanterre din Paris și Universitatea Cergy-Paris pe platforma “Zoom”. Tehnologia a ajutat studenții să-și îmbunătățească foarte mult învățarea și le-a oferit o cale de a exersa și de a aplica abilitățile pe care le-au învățat. Tehnologia afectează studentii si succesul lor prin diferite moduri[3]: În primul rând, 1. studenții pot înregistra și reda cursuri online. În al doilea rând, 2. pot lucra și învăța cu alți studenți din întreaga lume. În al treilea rând,3. studenții trebuie sa fie creativi cu sarcini și proiecte. În al patrulea rând, 4. cursurile online sunt destul de interesante pentru studenți. Nu în ultimul rând, 5. subiectele complexe pot fi simplificate cu ușurință. Aportul TI s-a facut resimțit și la nivel de management universitar și administrație,prin automatizarea și anonimizarea datelor (catalog electronic, rapoarte online, înregistrarea prezențelor/absențelor, comunicare in format digital, evidența progresului, anonimizarea datelor). Totodată, Pandemia COVID-19 a determinat conștientizarea lacunelor și deficiențelor semnificative în ceea ce privește abilitățile digitale, conectivitatea și utilizarea tehnologiilor în educație. Mai mult, criza COVID-19 a atras atenția atât asupra oportunităților și riscurilor vieții online, cât și a necesității unui mediu digital mai bun și mai sigur pentru toți participanții. Principalele priorități în continuarea procesului de digitalizare în învățământul superior asupra cărora trebuie de atras atenția sunt: accesibilitate [1,p.3] ,conectivitate [1,p.3] ,ecosistem educațional digital [1,p.3] , inovare [1,p.3] ,sustenabilitate [1,p.3]. În concluzie, pot afirma că pe parcursul crizei pandemice, tehnologia este utilizată la cel mai ridicat nivel în domeniul educației și formării. Criza „COVID-19” a reconfigurat practicile educaționale de la interacțiunea „față-în-față” la mediul online. Astfel, impactul tehnologiilor în învățământul universitar este foarte evident si cu o mulțime de aspecte pozitive, însă tehnologia ar trebui folosită ca instrument de îmbunătățire a învățării și nu de a înlocui total metodele tradiționale de învățare. Evident este faptul că, criza COVID-19 marchează un punct de la care nu se mai poate reveni la situația anterioară în ceea ce privește modalitățile de utilizare a tehnologiei în domeniul educației și formării. Combinarea metodelor online cu cele tradiționale de învățare este modalitatea cea mai eficientă în societatea tehnologiilor. Astfel recomandările mele pentru instituțiile de învățământ superior sunt: petrecerea studiilor în format mixt, prelegirele online, iar semina rele/laboratoarele în format fizic; introducerea în curricula de studii a unui curs obligatoriu de tehno logie a informației și comunicării, indiferent de profesie; dezvoltarea la studenți a competențelor de procesare a informației si abilitaților de soluționare a problemelor într-un timp mai scurt și printr-o modalitate modernă: dezvoltarea competențelor și relațiilor dintre studenți și profesorii privind comunicarea la distanță și participare interactivă, inclusiv prin utilizarea medodei feedback-ului în formare. Tabel 1. Descifrarea priorităților în continuarea procesului de digitalizare în învățământul superior, realizat de autor Prioritatea Semnificatia Accesibilitate Asigurarea infrastructurii digitale și a tehnologiilor emergente pentru acces la o educație incluzivă și de calitate; Conectivitate Dezvoltarea competențelor digitale pentru tranziția digitală către o societate competitivă, centrată pe dezvoltare durabilă și echitate socială; alfabetizarea digitală și combaterea dezinformării; utilizarea resurselor educaționale deschise; Comunitate Consultarea și implicarea stakeholderilor; Ecosistem educațional digital Crearea unui mediu educațional digital de înaltă performanță respectând etica digitală, protecția datelor personale, securitatea cibernetică ș.a.; Inovare Utilizarea tuturor resurselor și a tehnologiilor digitale /emergente, stimularea creativității și a spiritului antreprenorial; Sustenabilitate Asigurarea predictibilității pe termen mediu și lung, prin cooperare inter-sectorială, pentru educație de calitate și oeconomie verde și digital;