Sustenabilitatea prin prisma contabilității
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
558 72
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-17 19:28
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
657.1:005:330.34 (1)
Contabilitate (938)
Management (1890)
Dinamica economică. Circuit economic (436)
SM ISO690:2012
HARTEA, Irina. Sustenabilitatea prin prisma contabilității. In: Sesiune națională cu participare internațională de comunicări științifice studențești, Ed. 26, 1 februarie - 1 martie 2022, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2022, Ediția 26, Vol.1, pp. 304-306. ISBN 978-9975-159-50-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiune națională cu participare internațională de comunicări științifice studențești
Ediția 26, Vol.1, 2022
Sesiunea "Sesiunea naţională cu participare internațională de comunicări ştiinţifice studenţeşti"
26, Chișinău, Moldova, 1 februarie - 1 martie 2022

Sustenabilitatea prin prisma contabilității

CZU: 657.1:005:330.34

Pag. 304-306

Hartea Irina
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 5 iulie 2022


Rezumat

Lumea este într-o continuă schimbare, fapt ce îngreunează evaluarea progresului sustenabil. Mai mult decât atât, demonstrarea unei reale responsabilități sociale și a protejării mediului înconjurător, ar putea fi cea mai dificilă provocare, căreia ar trebui să-i facă față omenirea. Astfel, în contextul globalizării și provocărilor de pe care le prezintă mediul în schimbare, din ce în ce mai multe companii pledează pentru sustenabilitate și încearcă să facă eforturi privind acest proces. Conform Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare, sustenabilitatea a fost definită drept capacitatea de a satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi. Aceasta presupune utilizarea și dezvoltarea resurselor naturale fără a conduce la epuizarea acestora sau la degradarea mediului înconjurător. Altfel spus, sustenabilitatea se referă la modul în care ar trebui să trăim în armonie cu lumea naturală din jurul nostru, protejând-o de daune și distrugeri iremediabile. O dată cu evoluția economiilor naționale, modelele anterioare de administrare a resurselor naturale s-au dovedit a fi ineficiente, generând necesitatea de crearea a unor programe de sustenabilitate. Astfel, la 25 septembrie 2015, Adunarea Generală ONU a adoptat Agenda 2030, esența căreia reprezintă 17 Obiective de Dezvoltare Sustenabilă, care au fost recomadate spre implementare în peste 170 de țări. Dat fiind faptul că sustenabilitatea joacă un rol tot mai important în funcționarea și dezvoltarea marilor companii, Uniunea Europeană a adoptat Directiva 2014/95, potrivit căreia firmele cu peste 500 de angajați au obligativitatea de a raporta anual o serie de aspecte non-financiare și informații privind activitățile de responsabilitate socială și sustenabilitate. Astfel au fost dezvoltate conceptele de Raportarea sustenabilităţii şi Raportarea integrată. Iniţiativa Globală de Raportare susţine că Raportarea sustenabiltăţii reprezintă un proces care ajută organizațiile în stabilirea obiectivelor, măsurarea performanțelor și gestionarea schimbării către o economie sustenabilă - una care îmbină profitabilitatea pe termen lung cu responsabilitate socială și de mediu. Dar pe lângă toate astea, raportarea sustenabilității implică și o serie şi punctele slabe, cum ar fi că de cele mai multe ori raportul de sustenabilitate este deconectat de raportul financiar al unei organizații. Și prezintă, în general, o perspectivă pe termen scurt, bazată pe trecutul activității organizației. Acesta nu reușește să asigure o legătură între elementele de sustenabilitate și strategia de bază a organizației. Aici intervine raportarea integrată <IR> cu rolul de a asigura conectivitatea raportului financiar și cel de sustenabilitate, evidențiind relația de interdependeță dintre performanța financiară și non-financiară, care include obligatoriu și o strategie de sustenabilitate. Cu alte cuvinte raportarea integrată este un proces în urma căruia rezultă o comunicare periodică, care urmărește valoarea creată de entitate de-a lungul timpului. La baza acestui tip de raportare stă o viziune cuprinzătoare asupra strategiei și performanței entității atît din punct de vedere financiar, cât și într-un plan mai larg cum ar fi activele necorporale, raportarea socială și de mediu, raportarea riscurilor, etc. La nivel naţional conceptul de raportare integrată este unul nou, un element de inovaţie în domeniul contabilităţii şi al ştiinţelor economice, atât în mediul academic, cât şi în mediul de afaceri. Din nefericire, Republicii Moldova îi lipsesc cercetări, studii empirice şi lucrări publicate în domeniu. Din cele cercetate, pot concluziona că un rol destul de important în realizarea obiectivelor de dezvoltarea sustenabilă îi revine contabilității, contribuind la dezvoltarea de indicatori de măsurare a performanţei sustenabilităţii pe baza tehnicilor contabile. Consider că raportarea integrată este o noutate în practicile contabile, și chiar dacă aceasta este aprobată la nivel global, tinerii specialiști contabili din Republica Moldova trebuie să cerceteze domeniul, astfel încât să fie suficient de competenți și flexibili în toate domeniile și funcțiile în care entitățile, de la noi, încearcă să-și atingă excelența.