Rejudecarea de la apella fondesteo instituție procesuală anacronică din considerentul că poate fi exlusă, cu unele excepții, prin simpla reținere spre rejudecare a cauzei în instanța de apel în propria competență ca instanță de fond.Astfel o altă instanța, în mod colegial printr-uncomplet din trei judecători specializați, va soluționa din nou cauza în fond.Instituțiile procesului civil trebuie să asigure un proces rezonabil și prompt. Iar jurisprudența analizată demonstrează caracterul anacronic al normei de rejudecare. În deciziile analizate, instanțele de apel, reieșind din funcția sa de verificare a corectidunii deciziei fondului, au indentificat erorile materiale, procesuale și abuzurile instanțelor de fond. Au prezentat și argumentat, adesea mai bine decât instanța de fond, soluțiile la aceste erori. Însă din cauza prezenței normei rejudecării, instanța de apel este determiantă să trimită înapoi la rejudecare. Reconsiderarea normei rejudecării urmărește astfel îmbunătățirea condiției justițiabililor.Extinderea atribuțiilor apelului deja a fost realizată în prevederile Codului Administrativ, prin care instanța de apel nu este în drept să trimită cauza spre rejudecare în instanța de fond. (art.240, alin.(2) CA). Apelul în contencios administrativ, precum și în dreptul comun, este o rejudecare a fondului cauzei de către o altă instanță, ierarhic superioară. Diferența este că în dreptul comun apelul este ținut de pretențiile și cercul subiecților implicați în examinarea cauzei civile în fond, iar în contencios administrativ instanța ierarhic superioară se implică la fel de activ în tranșarea fondului la fel cum ar fi trebuit să facă instanța de fond. Aceași practică poate fi aplicată și în cazul apelului prevăzut de Codul de Procedură Civilă, și un pas spre această direcție poate fi revizuirea rejudecării prin limitarea sau excludereaei. Propunem spre discutare premisele doctrinare care fac posibilă reevaluarea rejudecării, fără a afecta poziția justițiabililor și esența apelului. Apelulpoate fi interpretatîndouăaccepțiuni: ca o rejudecareintegrală a cauzei (novum iudicium) sau ca o examinare a corectitudiniihotărâriiprimeiinstanțe (revisiopriorisinstantiae). Primul model ține de apeluldeplin, iar al doilea de apelulrestrâns.Încadrulapeluluirestrâns, hotărâreaprimeiinstanțedevineobiectulexaminării de cătreinstanţaierarhicsuperioară. Instanţaierarhicsuperioarăexaminează, pe lângătemeiniciaşilegalitateahotărârii, şiînsuşiprocesul din prima instanţă. Înapel nu se permiteprezentarea de probe noi. Iarinstanţa are dreptulsăcasezehotărâreaprimeiinstanţeşisătransmităcauza la rejudecareîn prima instanţă. Încadrulapeluluideplin, instanța de apelprezintăprin sine defapt o altăinstanță de fondierarhicsuperioară, care reexamineazăînîntregimecauza independent de concluziileinstanțeianterioare. Hotărâreaprimeiinstanţeesteignorată, de parcănici nu arexista. Instanţaierarhicsuperioarăexamineazărepetatcauzaînfapt. Aici nu existălimite de prezentare a probelornoişi a noilorcircumstanţe. Înapeluldeplinnu se admitetrimitereacauzei la rejudecare.1Dacăinstanţa de apel nu are împuternicirea de a trimitecauza la rejudecareîn prima instanţă, atuncisuntemmartoriiunuiapeluldeplin, iardacăinstanţa de apel are aceastăîmputernicire, atunci se presupune a fi un apelrestrâns.2Pentrumoment, înRepublica Moldova apelulreprezintă un mix confuzîntreceledouămodele, care inclinămaimultspretipulrestrâns. Rejudecareaestepermisă, element al apeluluirestrâns, însăestecondiționată de lege, a cărorrelevanță la felestediscutabilă. Înparagrafeleceurmează, prinreconsiderareanormeirejudecăriiurmărimcristalizareaacesteiconfuzii, șiînclinareaapeluluiautohtonspreunulmaideplin. Conform art.385, alin.1, lit. d) instanța poate să admită apelul, să caseze integral hotărîrea primei instanţe şi să trimită cauza spre rejudecare în primă instanţă doar în cazul în care s-au încălcat temeiurile prevăzute la art. 388 alin.(1) lit. d) şi i). Conform normei imperative instanța din oficiu trimite cauza la rejudecare dacăinstanţa a soluţionatproblemadrepturilorunorpersoaneneantrenateîn process (lit. d) sau cauza a fostexaminată cu încălcareacompetenţeijurisdicţionale (lit. e). La solicitareaparticipanţilor la proces, instanţa de apelpoatetrimitecauzasprerejudecareîn prima instanțădoar o singurădată, dacăcauza a fostjudecată deinstanţăînabsenţaunui participant la procescăruia nu i s-a comunicatlocul, data şi1 oraşedinţei de judecată (art. 388 alin. (1) lit. b). Văinvitsădiscutămfiecaretemeiînparteșisăanalizămposibilitateaexluderiiluiprinsimplasoluționareaerororilorfonduluiînlimitacompetențeiapelului, fărătrimitereaînapoi la rejudecare. Competențeleprocesuale care nu au fostrealizatesau au fostaplicateeronatde cătreinstanța de fond, pot fi transmiseinstanței de apel. Viciile de citare pot fi remediate leger de cătreinstanța de apel. Astfelpersoaneleneatrenate pot fi citate repetatîncadrulnoișendințe de judecatăîndecurusulrejudecăriicauzeiîncadrulapelului. Șicompetențeledupămateriecare au fostutilizatesauneutilizateabuzivșieronatde cătreinstanța de fond pot fi transmiseinstanței de apelspreînlăturareaviciilor. Odatăceinstanța de apelvarejudecacauzaînpropriecompetențăîncalitate de nouăinstanță de fond atuncipărțile, a cărordrepturi au fostsoluționatefărăantrenarealoranterioară,vorputeaexercita de la bun începutdrepturile sale, inclusivsăprezinte probe la rejudecare. Însăuniiautoriridicăîntrebareaîncălcăriidreptului de acces la justiție, încondițiileîn care persoaneleneatrenateînprocesvor fi admiseabia la rejudecareaînapel, pe cândparteaadversă a fostimplicată de la bun începutîncăînsoluționareafonduluicauzei. O soluțiea dilemeia fost ooferit deCodulAdministrativîn care esteexlusărejudecarea. Înapelul din contenciosadministrativinstanțapoateatrageînapelterțiifacultativșitrebuiesăatragăînprocesterțiiobligatorii. Elena Beleiși Irina Jimbei, înarticolul“Persoaneleatraseînexaminareacauzelor de contencios administrative”cosiderăcăprinatragereaterțului de cătreinstanța de apel, cu oferireaacestuia a tuturordrepturilorpentruapărareapropriilorinterese, hotărâreainstanței de fond nu estecasată, acestfaptsemnificând un singurlucru: o altăinstanțavasoluționa din noucauzaîn fond. Iarcalea de atac care urmeazăestedeja o prerogativă a tuturorparticipanțilorefectivi la proces.Autoriimaiconsiderăcă atragerea de către instanța de apel a terților din oficiu în reexaminarea unei cauze în contencios administrativ nu semnifică altceva decât un alt fond, care va fi substanțial diferit de cel din prima instanță, cu alt cerc de subiecți, alte probe, alte apărări. Practic cauza de contencios administrativ se examinează de către curtea de apel ca instanță de fond, toți subiecții fiind deja în aceleași condiții procesuale. Considerămposibilitateapăstrăriiunuisingurtemeipentrutrimitarea la rejudecare a cazului la fond încazulneimplicării coparticipanții obligatorii și eventual intrevenineții principali, încălcare care viciază fundamental procesul. Rejudecare din cauza încălcării normei de competență e inutilă. Rejudecarea devine și mai inutilă în cazul dacă aceasta este unicul viciu al hotărârii, sau dacă reexaminare instanței de apel a arătat că încălcarea competenței jurisdicționale nu viciază corectitudinea întregii hotărâri. Însă din cauzasimplei existențe a normei imperative de la lit.i)art.388 din CPC, instanța este impusă să o trimită din oficiu înapoi la rejudecare. Totuși excluderea acestui temei de rejudecare, ridică următoarea întrebare care necesită a fi soluționată: Rejudecarea la care instanță de apel va fi realizată? Casarea și rejudecarea rămâne la curtea de apel, cu competența jurisdicțională greșită, moștenită de la fond, mai ales în cazul dacă se demonstrează că competența nu determină schimbarea esenței întregii cauze, sau la curtea de apel din juridicția corectă? Sau problema poate fi soluționată prin simpla strămutare în baza art.43, alin.1) lit.b din CPC. Dar iarăși la care curte de apel strămutăm? Să examinăm o speță în cadrul căreia o cauză care trebuie după competența jurisdicțională să fie examinată de către judecătoria Cahul, dar a ajuns sa fie examinată de judecătoria Bălți. Calea de atac se va îndrepta către curtea de apel Cahul care e superioară judecătoriei cu competența greșită. Va putea Curtea de Apel Cahul să trimită la rejudecare la Judecătoria Bălți? Considerăm că nu. Mai mult, situația ridică un conflict de competență care determintă intervenția CSJ care să stabileascăcine e competent: Curtea de Apel Cahul sau cea din Bălți. Reieșind din deciziaCSJ se varecurge la rejudecare, fie la Bălți, fie la Cahul. Însăconsiderămcătoatăaceastă epopee nu estejustificată, nefiindîninteresuljustițiabilor, deoreceprejudiciazăcalitateaprocesuluișitermenulrezonabil de soluționare acauzei.Rejudecareaînbazatemeiului de la lit.iva fi inutilămai ales încazuldacăinstanța de apel nu depisteazăaltevicii ale hotărârii date de judecatătoriaCahul. Astfelconsiderămmenținerearejudecăriicauzeiîncompetențaapeluluiîncazuldacăcompetențajurisdicționalăesteuniculviciu. Concluzionăm că procesul civil poate decurge și fără necisitatea rejudecării din motivul că temeiurile în baza cărora se poate trimite o caza înapoi la rejudecare la prima instanță pot fi înlăturate prin simpla extindere a atribuțiilor apelului, reținerea rejudecării cauzei la apel și, în calitate de instanță de fond, soluționarea viciilor identificate în limita competenței instanței de apel. Temeiul necitării și conflictului de teritorialitate poate fi exlcus, iar lit.d de la art.388, aln.1, completată cu “doar încazulneimplicării coparticipanții obligatorii și eventual intervenienților principali.”