În ultimele decenii în Republica Moldova preocupările pentru istoria socială au căpătat o largă răspândire. Democratizarea societăţii şi revenirea la valorile general-umane a permis punerea în circuitul ştiinţifi c a unei mari cantităţi de documente de arhivă, inclusiv a scrisorilor oamenilor simpli din satele şi oraşele RSSM adresate conducătorului Uniunii Sovietice, Iosif Stalin. În aceste scrisori descriu condiţiile difi cile în care s-au pomenit în primii ani de după fi nisarea celui de al Doilea Război Mondial, ani în care economia RSSM a fost racordată defi nitiv economiei sovietice. Marea majoritate a semnatarilor scrisorilor sunt locuitori de la sate care, fi e ei înşişi, fi e părinţii sau rudele apropiate, nu se încadrează în rigorile unui cetăţean sovietic şi pe care noua administraţie îi include în categoria celor cu venituri mari sau cu mult pământ, care în terminologia timpului erau numiţi „chiaburi”. Multe scrisori erau adresate de către militarii de etnie rusă veniţi în RSS Moldovenească după fi nisarea celui de al Doilea Război Mondial şi care solicitau îmbunătăţirea condiţiilor de trai, în majoritatea cazurilor să li se acorde spaţiu locativ. Perioada cronologică include anii 1947-1953. Scrisorile la care ne referim sunt scrise de către locuitorii RSS Moldoveneşti de diferite etnii: români, ruşi, bulgari, evrei, ucraineni. Şi vârstele semnatarilor sunt diferite: de la 13 ani până la 84 de ani, atât de gen masculin, cât şi feminin. Toate scrisorile refl ectă schimbarea climatului politic, economic, social, traumele prin care trece societatea în perioada imediată celui de al Doilea Război Mondial. Aceasta tocmai este perioada în care autorităţile moscovite declanşează războiul împotriva „duşmanilor poporului” prin marginalizarea cărora conducerea speră să obţină recunoaşterea autorităţii lor, dar şi să fundamenteze o nouă ordine socială.