Patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei deține o impresionantă colecție de icoane consacrate Mântuitorului. Colecția se distinge prin numeroasele tipuri iconografi ce, dintre care se evidențiază cele ce amintesc momentele esențiale din viața lui Iisus Hristos: Nașterea Domnului, Botezul, Întâmpinarea Domnului, Intrarea în Ierusalim, Schimbarea la Față, Cina cea de Taină, Răstignirea, dar și cele ce evocă sărbătorile consacrate Lui – Învierea Domnului, Înălțarea, Pogorârea Duhului Sfânt ș.a. O bună parte din colecție o constituie icoanele ce refl ectă aspectele fundamentale ale Mântuitorului – Iisus Pantocrator, Iisus Mare Arhiereu, Deisis, Sfânta Treime.Dintre compozițiile muzeale se distinge, de asemenea, un subiect mai rar întâlnit în iconografi a hristologică – Iisus Hristos Viță-de-Vie, numit și Hristos Euharistic, în care imaginea lui Hristos este inspirată din textele evanghelice: „Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul” (Ioan 15:1), „Eu sunt vița, voi mlădițele” (Ioan 15:5). Imaginile timpurii al acestui tip iconografi c îl reprezentau pe Hristos în centrul viței-de-vie, El fi ind înconjurat de chipurile Maicii Domnului, al lui Ioan Botezătorul și al apostolilor. Versiunile târzii, amplifi când conținutul euharistic, îl înfățișează pe Hristos șezând în fața unei cruci mari, iar din mâinile sau din una din coastele Acestuia crește vița-de-vie, Hristos storcând cu mâinile sucul unui strugure direct în potirul întins de un înger. Astfel simbolismul alegoric din scenele primare va căpăta în cele ulterioare un sens didactic și edifi cator. Colecția muzeului păstrează trei icoane Hristos Viță-de-Vie, toate ilustrând modelele târzii. Dimensiunile mari ale icoanelor sugerează ideea că acestea au constituit cândva decorul iconografi c al bisericilor locale. Doar una dintre ele păstrează semnătura meșterului zugrav – Iosaf Berghie, pictorul indicând anul și locul confecționării icoanei – 1927, mănăstirea Noul Neamț. Altă icoană provine din perioada interbelică, aceasta confi rmând-o inscripțiile românești ce se disting în câmpul ei, iar particularitățile reprezentărilor și modul de scriere a textului, ar putea, prin ipoteză, să ne indice apartenența acestei icoane penelului unui mare zugrav, care a activat la Chișinău în perioada anilor 1910-1940. Cea de-a treia icoană, conform stilului de interpretare și tehnicii de executare, se înscrie și ea relativ în același cadru cronologic – sfârșitul secolului XIX prima jumătate a secolului XX.